I was bending deep into you
With my head under water
I was looking through the thick ink
Until, on the bottom of the lake,
I would find the shell of light
There, in its hollow,
I would curl up with my knees to my mouth
Your steps could be heard
Descending after me
Like a cry turned back
To the source of pain.
Anca Stanciu
6 Comments
Andreea M.
Fără cuvinte, mută m-ai lăsat. Știi de ce are forță poezia ta? Citindu-te, parcă și aud acei pași care coboară...
Maria
Sfâșietor, năucitor, alinător
Jenica
De câte ori te citesc, Anca mea, în fața ochilor mi se așează Elizabeth din “Mândrie și Prejudecată“. Cred că tu, Bucuria mea, ești născută atunci, în vremea gingășiei, și trăiești ca sfinții, sute de ani, “păcălind” timpul. Te îmbrățișez cu inima.❤️🤗
Ana Banica
Ai de mine! Ce poezie dar ce punct pus pe “i” aici! ❤️
Anastasia
❤️❤️❤️❤️❤️
Cosmina Dragomir
O iubită minunată, tu.