Logo

Simple Joys, Little Joys

Publish Date

Gheorghe wakes up this morning with a funny story in mind. At his three years of age, he always brings something with him from his overnight dreams, and especially, he smiles at me. It's a special, slightly rehearsed smile that brightens, truly brings sunshine to the sky of my heart, no matter how cloudy it might be outside.

Today he woke up genuinely laughing, barely pulling his eyelids open, but mumbling with determination:“What if we had a hen that makes like... uuuuuuu... like a wolf...?”. And he was so engrossed in his wolf-hen that I saw it too, amused. A hen that makes like a wolf: “Uuuuuuu...” ‒ and he stretched his sweet, rosy little lips as best he could.

Then I understood how precious these simple joys are, these small, natural, warm, and sincerely human delights. They have their purpose; they warm the hearth of a person's heart. They make you feel light and safe, somehow. To be a normal person, a simple human... in your small room at home.

I am used to living life to the fullest, in the sense of its inner experience, to take everything seriously and to seek the most profoundly spiritual meanings from any random event, to see the Lord, to immerse myself in Him through all sorts of contexts and people. But I don't know why this morning I felt how good it is sometimes to simply be a natural person, to rejoice among your loved ones and to thank the Lord for a moment of ordinary respite.

He is so close to us, so close, that He smiles at us even from the most mundane corners of life. Thank You, Lord!

Maria Tudor

Photo by Porebski / pexels.com


10 Comments

I

Ioana

🧡🧡🧡

M

Maria Tudor

,,♥️

J

Jenica

De fiecare dată când te citesc, când îți citesc inima 😍mi se face dor. Dor de ceea ce simți acum, dor de copiii mei când erau mici. Și de întrebările alea de curgeau tot timpul... și pentru asta îți MULȚUMESC!! Ești pur și simplu un bulgăr de iubire! Te îmbrățișez cu toată inima mea!❤️❤️❤️❤️

M

Maria Tudor

Iar eu mă răsfăț în îmbrățișarea ta, iubindu-te mai mult, tot mai mult! Parcă uneori nu aș mai vrea nimic altceva decât să iubesc, ca unul ce și-a pierdut mințile de prea multă fericire și beție a Iubirii! Oare au nevoie copiii, copiii ăștia mici, de altceva de la noi, decât să fim îndrăgostiți de ei?! Ai mei, când sunt bolnavi, îmi spun mereu: nu vreau pastile, vreau doar sa stai cu mine. Eu dau să trebăluiesc în jurul lor, cu ceaiuri, cu uleiuri, cu pâine prăjitlă și unt... Dar ei mă sorb cu ochișori de iubire hipnotică. Vreau doar sa stai tu cu mine... Ce poate fi mai fericit?! Prin iubire trăim, prin iubire dăinuim...

A

Ana Birta

Vedem și noi găina asta iuuuuuuu. Vorba Cosminei, să o deseneze! Mulțumim pentru împărtășire, este prețioasă foarte! ❤️

M

Maria Tudor

Da, da🙂ce povești fac ei din desene!

A

Anastasia

Mulțumesc, Maria, cât m-am bucurat! Am intrat printre rândurile tare și m-am bucurat taaaaaareeee! 😘🥰

M

Maria Tudor

Și eu mulțumesc din suflet! Bucuria ta, a voastră, este balsam pentru mine!

C

Cosmina Dragomir

Superb!!! Adorabil textul! Pune-l să o și deseneze și trimite-ne găinaaaa!!!

M

Maria Tudor

Îți mulțumesc, întrupare a uimirii prin care vezi lumea! Zilele astea a mai brodat niște perle: "mama, știi de țe bate vântu?! Păntu că asa bobete (vorbește) iel"♥️ Recunosc că și eu trăiesc mereu bătaia vântului ca pe o poveste de demult și de departe... Iar adierea - freamătul Duhului... M-a uimit moștenirea ce o lăsăm copiilor în neașteptate firide de suflet.

Leave a comment