Logo

The Torment of School

Author

Anastasia

Publish Date

Unfortunately, I had a very difficult time in school, starting even in first grade. When the teacher asked what their parents called each other, I was such a naive child that I told the truth... I said what each of them called the other. The children and the teacher laughed.

I had noticed that things weren't going well between my parents at home, as I would have wished. Oh, how children suffer! Eventually, my parents divorced.

God rest my father's soul... he wasn't a family man and had very troublesome friendships. I feel so bad for him, but especially for my mother and us! My mother raised three children alone. I suspect the teachers knew about the situation at home, and I also suspect that some of them talked to the children's parents.
It was so painful to see how the other children avoided you... I didn't understand why they didn't want to play with me.

Because of the whole situation, both at home and at school, I couldn't learn. I feel like crying just thinking about it! I only had bad grades! No teacher helped me, I didn't feel love from anyone, and at home, what could you expect?! My mother, bless her heart, gave her love as best she could.

Later, I found many answers from the Greek Father Simeon Kraiopoulos.

Childhood was like a curse that kept on going. I was incredibly happy when I didn't have to go to school, because I didn't have to endure the psychological torment I was going through. I had started to skip school from time to time just to avoid seeing the teachers. My older sister studied very well.

At one point, I started to realize that my father was drinking. My mother didn't let him back into the house.
I couldn't concentrate, I couldn't learn. I couldn't do multiplication sums, which logically are easy, and I would get a slap on the back of the neck from my father, God rest his soul. That didn't solve anything; I remained in my inner torment.

After a while, I asked my mother if I could go to another school and, even though I knew it had higher standards, I wanted to transfer. But the torment continued there too. Classmates laughed at me because I couldn't learn well, many parents had high-class jobs. Only one classmate had started talking to me, but eventually, the friendship ended. Oh, how much poor children still suffer, especially these days! Lord have mercy!

With great difficulty, I finished school... My poor mother helped me as much as she could.

In high school, I managed to have two decent classmates, otherwise, they looked down on me and laughed. I remember how, in 12th grade, because I was a bit more developed, two classmates put their hands on my chest. At that moment, there was no one in the high school yard. It was awful.

I never understood why all this mockery existed. I was so discouraged...

After finishing high school, I started learning English by myself at home, and I learned it quickly and with pleasure.

My joy (with the inevitable temptations) only began after I returned to the Church.

Anastasia

Photo by Saqib Ali / pexeles.com


18 Comments

C

Cosmina Dragomir

Dragă Anastasia, citind textul tău am vrut instant să mă teleportez în trecut, iar copilul înrăit și bătăuș și puternic aparent care eram - să vină, să te caute și să te apere și să-ți fie prieten aproape. Am fost băiețoaica ideală. Dar vin și acum. Pe cine căpăcesc? Schimb subiectul: scrii tare frumos!

A

Anastasia

Cosmina mea dragă, cât mă faci și tu să zâmbesc! Știi, sora mea era ca tine în școală, băiețoaică și căpăcea la nevoie, dar din păcate, nu am avut ajutorul ei. Eu am gândit că nu știu sa scriu, nu îmi găsesc cuvintele, nu am avut ocazii să mă exprim, dar niciodată nu este prea târziu. Te îmbrățișez taaaareee!❤️🤗

A

Ana

Draga Anastasia, Mulțumim că împărtășești cu noi durerea sufletului tău, dar și învierea pe care ți-a hărăzit-o Domnul. Am început de azi Seminarul iertării, nu știu dacă ai auzit de el. A fost conceput de Maica Siluana și e continuat de Maica Efrema. Pe mulți i-a ajutat această lucrare a Maicilor să-și vindece rănile prin iertare, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu. Dacă dorești, te pot înscrie pe lista de așteptare, poți găsi și pe site sesiunile și să le urmezi. Te îmbrățișez cu toată dragostea, copil frumos și bun!

A

Anastasia

Ana, draga de tine, îți mulțumesc atât de mult că vrei să mă treci pe lista Seminarului iertării. Știu de seminar, voi intra acum, să văd dacă mă descurc. Ce bine că mi-ai adus aminte. 🤗🤗🤗❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

A

Ana

Pentru a te înscrie la Seminarul care se face și în grup poți trimite numele și telefonul. Cred că poți să-i scrii și direct Maicii Efrema. Să-ți fie de folos, draga noastră Anastasia! Îmbrățișări pline de dragoste!

A

Alexandrina

Citind aceste rânduri, mă regăsesc foarte mult și nu pentru că am trăit în copilărie cele scrise mai sus, ci pentru că al nostru copil este respins de ceilalți și, dacă pe el încă nu îl doare, ca mamă simt înzecit... Nu vreau să mă gândesc cum ar fi dacă ar ști ei că este înfiat. Însă, sunt sigură că toată această durere și toate aceste amintiri v-au format în omul care sunteți astăzi și care scrieți atât de frumos și care transmiteți multă pace! Dumnezeu nu greșește niciodată, sunt sigură de asta! Și nu uitați: acum vă privește și vă admiră tot Pridvorul!

A

Anastasia

Doamne miluiește! Alexandrina, cât de minunată sunteți, suflet bun pentru copilul drag. Simt doar că vă îmbrățișez cu tot dragul! Nu am pic de duhovnicie în mine, dar cineva din Pridvor sigur poate ajuta. Eu încerc să mă agăț de orice ajutor aici, în Pridvor. Îți mulțumesc și ție, și celorlalți, pentru blândețe și milă, și frumosul din suflet, daruri neprețuite! Toate acestea mă ajută. ❤️❤️❤️

U

Un bărbat

păcat pentru despărțire... cu toate greutățile și defectele, bine e când părinții se jertfesc în primul rând în a se răbda pentru a fi împreună pentru copii. este demonstrat că mult mai rău e copilului să fie doar cu un părinte, chiar dacă acela e bun, fără celalalt părinte lângă. Bunăoară, și unui om cu un oarecare beteșug la un picior, mai bine e acestuia să șchiopăteze cu un picior, fiind oarecum slăbănogite amândouă, decât să aibă un picior bun și altul lipsă. Nu vă duceți în extremă cu analogia când un membru e cangrenat și nu-i chip să-l mai folosești riscând sănătatea întregului trup, dar de cele mai multe ori mamele invocă această situație, amputând un picior poate mai strâmb, dar pe care se putea călca așa cum se putea... astfel rezultă suflete amputate la copii care sunt îndoctrinați și convinși că "amputarea" tatălui a fost spre binele acestora. Nu zic că se aplică acestui caz, dar cangrena divorțului e din ce în ce mai răspândită în societate, astfel încât căsătoria este de cele mai multe ori sortită eșecului, iar în aproape toate cazurile bărbații sunt acuzații ca fiind principali vinovați, iar mamele niște adevărate eroine. Apoi cultura aceasta propășește, iar copiii "amputați" și ei, cu greu sau aproape imposibil le va veni să-și facă familie. Păcat că nu vedem în ansamblu și fiecare ne înecăm separat în ceea ce credem că este cazul nostru excepțional, ignorând fenomenul, spunând mereu că "da, dar la mine a fost altfel"... păcat

J

Jenica

Te invităm să vii lângă noi în Pridvor. Ajută-ne să vedem prin poziția ochilor tăi. Să înțelegem că și celălat mecanism perfect creat tot de Dumnezeu. Bărbatul. Scrie. Te rugăm scrie, și așa poate vom înțelege mai bine. Poate prin tine se vor salva căsnicii. Se vor folosi tineri. Cine știe cum lucrează Domnul. Semnez nu doar Jenica, ci o Jenica cu 35 de ani de căsnicie în spate. Cu valuri și boli, cu moarte și viață. Cu mângâieri și soare. Un cumul de trăiri ce au format cei 35 de ani. De aceea întind mâna prieteniei și te rog, scrie. Ajută-ne să înțelegem mai bine. Domnul să ne întărească și să ne călăuzească pe toți.🤗

J

Jenica

Am plâns... am plâns trăind durerea ta și îți spun: da! Nu ești singura care a suferit! Știi, tu esti și ai fost foarte puternică. Știu acolo, la centru, unde mai mergem pentru voluntariat, foarte mulți copii care au cerut singuri să plece din familie pentru că nu mai suportau. Unii au ajuns medici, alții profesori, unii mecanici sau vânzători. Nu contează atât de mult asta, important cu adevărat este ca s-au/ ne-am salvat! Te îmbrățișez strâns și te rog, ridică ochii în soare și zâmbește. Zâmbește, pentru că din inima ta izvorăște bucuria. Nu o ține prizonieră în spatele durerii. ❤️🤗🤗🤗🤗🤗

A

Anastasia

Mulțumesc, Jenica! Te îmbrățișez tare!!! Mereu îmi este teamă că dezamăgesc. Scriu și șterg, și tot așa... momentan sunt într-o horă a sentimentelor, și nu pot prinde cuvintele. Nici nu m-am gândit vreodată ca voi avea ocazia să mă „descarc” în Pridvor. Nimeni nu a avut timp să mă asculte, dar aici voi așterne urâțenia din sufletul meu. ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️🌹🌹🌹🌹🌹🌹🌹

J

Jenica

❤️❤️❤️🤗

I

Iulia

Parcă mă regăsesc pe mine. Și eu am suferit mult în copilărie, și la școală, dar mult mai puțin decât tine. Poate acasă am suferit mau mult decât la școală... Și de asemenea și bucuria mea adevărată a început când m-am întors în Biserică.

A

Anastasia

Îmi pare rău, Iulia, draga de tine. Mie îmi face bine, atunci când citesc, să văd că nu sunt singura care a trecut prin întâmplări asemănătoare. De cele mai multe ori nu știu să-mi descriu stările. Ma gândeam... chiar dacă sunt pe ultimul loc în corabia Bisericii, încă este foarte bine. Te îmbrățișez, Iulia 🤗❤️

M

Maria Tudor

Oh, draga de tine! Maica Domnului să îți primească toate aceste suferințe, copil curat! Și să te ajute pururea, să te cuprindă sub Sfântul Ei Acoperământ! Te îmbrățișez cu toată inima!

A

Anastasia

Îți mulțumesc din toată inima că m-ai înțeles, îți mulțumesc pentru dragostea dăruită... și pentru toate! 🌹🌹🌹🌹🌹🌹🌹❤️

A

Anastasia

Ma gândeam... de mic copil, uitându-mă înapoi, am fost un suflet păcătos... mi-aș fi dorit să fiu 'copil curat'. Îmbrățișări 🤗❤️❤️❤️

A

Antoaneta

Draga mea... nici nu stiu ce să zic... da și eu, dar mai știu si că acea necurătie a venit tocmai din nevoia de dragoste care nu era nici măcar adusă la un nivel normal, sau poate tocmai din această despărțire văzută sau nevăzută a părinților... să știi că toate despărțirile se simt, și din pācate se simt foarte "bine" de către copii. Iar dragostea de tatã, pe care nici eu n-am avut-o mai deloc, și din cauza divorțului, și din cauză că nu prea știa s-o arate, asta ne-a făcut să suferim foarte mult. Zic de mine și de tine. Toate au niște cauze. Capul sus, fii puternică în continuare, cu Domnul și cu noi toți care suntem alături de tine ❤❤❤🤗🤗🤗

Leave a comment