Logo

On Mothers

Publish Date

Most people view us as gypsies. Or at least dirty penitents. From the third child onwards, they already wrinkle their noses and cast suspicious glances. They ask if you're going to have another, as if they had raised the others until now. But I will stop here with painting the social landscape of mothers with many children; I will not mention the epithets like "rabbit," nor the days when I was left by the roadside with all the children, because there were too many for a Bolt (as if there could be too much when it comes to life), nor the crushing burden of raising them most often alone and stigmatized even by many polished Christians...

What I want to say, however, is that while the world views them this way, these mothers are, in fact, embodiments of beauty, light, and heavenly gifts.

Reading just a few of the lines that each mother brought with her to the dinner in Pridvor, I understand time and again what I have so often seen with my own eyes in families with many children. What chosen souls! How many talents poured out from the abundance of divine Love into the soil of their hearts! Lord, what beauty on their faces, in their breasts! Each of these mothers, like a humble walking light, toiling in humility, without the emphasis or ostentation of any public office or cabinet, sharing tassels of love and butterflies of affection, drawing smiles on every face of her household, warming the inner stove... But not just that! Also values, culture, art... the art of music, of image, of word! All clothed in the humble garment of service. They could have become renowned painters, iconographers, or who knows what! Because they truly have much talent, much gift. But each of them chose to bear the cross of love, to serve like a servant unknown to anyone, sometimes not even in her own family. She herself forgets her own gifts or needs. For years, she sees herself only as a housekeeper, a napkin, a night vigil, an emergency room worker, and other subsistence variants, with a hungry soul and not knowing where to look out the window of the horizons. And all this shows her to be much nobler, more self-sacrificing, all the more so since she could have achieved much and many things. And she left everything to wipe little mouths, to take to the toilet, even though she knows that even this child, for whom she crucifies her life, will later consider her commonplace and outdated in her views, will wound her heart as no one else can more fiercely. But also more vividly. Because from these wounds will spring forth the deepest tears of prayer, the holiest love: crucified love, and precisely for this reason, the bearer of Resurrection!

With these souls in mind, I wrote The Mother's Canon, thirsting for the Lord and carrying in my heart these maternal souls, whose hearts beat both on earth and in Heaven, for their children.

I wish to embrace through this article these semi-heavenly beings, nestled in often frail bodies yet bearing children – all these mothers, the most beautiful mothers from Pridvor, who chose to clothe the world with their inner beauty, no matter how many hardships or wounds they may have experienced. It is so precious to choose light instead of darkness, to transform renunciation into patience, to know that, scattered like blood-stained poppies, there are still beautiful people in this world, people who transform ignorance into prayer beads, malice into forgiveness, and the coarse into delicate love... From what I see, in our age, the Lord's word that we are a "little flock" is being fulfilled, but I am glad to find you, to know that you are, that we are together!

I hold you all tightly in a warm embrace, you beautiful people, a bundle of shimmering rays, who transform shadows into wings of Heaven! And to you, mothers with grace and fervor, I wish that you may see your children embraced in the Love of God... and to all of you, I thank you!

Maria Tudor

Photography by Andreea Stanciu



22 Comments

A

Andreea M.

Mulțumesc pentru cuvintele calde ce îmi îmbrățișează inima și îmi dau putere! Să ne purtăm unele pe altele în rugăciune, în îmbrățișări și în dragoste.

M

Maria Tudor

♥️

R

Ramona

Vă mulțumesc! Sus inima, mămicilor! 💓

M

Maria Tudor

♥️

I

Iulia

Cât de frumos ați scris și cât de mult mi-ați mângâiat inima și m-ați bucurat! Să ne vedem pruncii cuprinși în Dragostea Domnului! Nimic mai mult nu îmi doresc! Și eu vă mulțumesc din toată inima! ❤️

M

Maria Tudor

❤️

M

Marilena Florentina BANICA

Mulțumim pentru modul minunat în care ați descris sufletul mamelor! ❤️❤️❤️🙏🙏🙏

M

Maria Tudor

❤️

M

Maria Tudor

Aș dori să îmi cer iertare dacă din neatenție am rănit poate pe cineva. Vă asigur, cu absolut toată certitudinea, de prețuirea pe care o am către fiecare dinte oricare alt suflet - fie cu unul sau doi copii, și chiar fără. Fiecare are lucrarea sa în Domnul, deosebit de aleasă. Și cunosc multe persoane care slujesc Lui pe căi diverse, în chip foarte implicat și duhovnicesc, înaintea cărora îmi plec sincer capul. Am intenționat (fără a desconsidera pe altcineva) doar să susțin puțin și această categorie (a mamelor care toată viața au schimbat pampers, ca să zic așa 🙂), a mamelor care sunt greu încercate, credeți-mă, și care au, dragile, și ele nevoie de câte o susținere și mângâiere. În a doua parte a articolului am lărgit oricum sfera către toate mămicile, și de fapt tot sufletul care poartă grija mântuirii copiilor (cunosc personal doamne care nu au copii, dar își dedică efectiv viața în grădinițe sau centre de copii, și le respect maxim). Tuturor acelor suflete frumoase, care într-un fel sau altul ard cu inima pentru celălalt, care se jertfesc pe sine pentru mântuirea unui suflet, am căutat să dedic puțină dragoste ascunsă în cuvinte. Ca și „Canonul mamei”, desigur, către orice inimă de mamă, ființial este scris. Îmi cer iertare dacă din neatenție am dat altceva de înțeles, și laolaltă vă cuprind în rugăciune, pe fiecare cu chipul său drag. 🙏🫂♥️

C

Cosmina Dragomir

E atât de frumos scris! Un contrast și un paradox, de fapt. Subiectul e dureros pentru multă lume și sunt expuse vulnerabilități, însă limbajul și tonul sunt o explozie de iubire. Din ele se evaporă fericire și recunoștință.

M

Maria Tudor

♥️

N

Niculae Alina

Am plâns când am citit articolul! M-am regăsit! Aici, mama de 6 prunci care nu e prețuită mereu... și câteodată e atât de copleșitor totul, dar vin și zile bune, unde bucuria e pe masură și, câd te uiți în spate, simți că ai lăsat ceva în urma ta. Mulțumim pentru acest articol frumos, adevarat, autentic.

M

Maria Tudor

❤️

M

Maria Tudor

♥️

J

Jenica

Este extraordinar și atât de adevărat! Fiica noastră și-a suspendat activitatea imediat după cununie, pentru că a dorit să fie mamă! Și este! Așteptăm să vină pruncul sănătos. Vrea cel puțin trei, a zis🤭. Mai toate colegele au discutat “pe la spate” că uite și asta, e nebună să renunțe la carieră ca să spele vase. Nepoata noastră (una dintre cele multe) este medic stomatolog. A dat rezidențiatul cu Matei în burtică. Acum are și pe Ștefania, și pe Radu… iubesc Sfinții Martiri Brâncoveni... Și ea a fost apostrofată de o colegă mai în vârstă că e timpul să facă ceva... și altceva decât copii. Deci ai citit gândurile muuultor mame!!! Și am atât de multe alte exemple de mame eroine - pentru mine asta sunt. Pentru asta îți mulțumesc și, chiar dacă noi avem doar doi (așa a fost să fie), cu inima mă simt ca și voi. Poate și pentru ca am 100 și... de copilași la centru și mulți dintre ei îmi spun „mamă”! O să scriu poate odată despre ei.

M

Maria Tudor

❤️

L

Laura Ioana

Noi, oamenii, ne simțim mai ușurați dacă gândim în tipare, în formule și în ideologii, de aceea unii îi încadrează în fel și chip pe cei diferiți de majoritari. Sunt deja multe generații (cam de la cei născuți în 1942 a tot scazut natalitatea) care au crescut într-o societate în care statistica înclină spre familii cu maxim 2 copii. Mulți se grăbesc cu concluziile în funcție de ce văd la suprafață, uitând că nu numărul de copii, ci capacitatea de organizare, de a susține nu numai financiar, ci și emoțional familia este ceea ce contează. Cunosc familii cu mulți copii, dar și cu 1-2 copii, foarte echilibrate, și familii cu mulți copii, dar și cu 1-2 copii, profund dezechilibrate. Până la urmă, dumnevoastră sunteți un om fericit și când ceilalți au timp să vă asculte și să vă vadă cu adevarat, sigur își nuanțează opiniile, iar unii poate vor căpăta curajul să vă urmeze calea. Vă îmbrățișez, urmând modelul dumneavoastră de a oferi îmbrățișări și mângâiere.

M

Maria Tudor

❤️

A

Anastasia

Vai, ce cuvinte pline de adevăr și de frumos!!! Eu nu sunt mămică, dar atât de tare mă bucur de tot ce ai scris! ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

M

Maria Tudor

♥️

A

Ana Banica

Plâng. Lacrimi calde. Vă iubesc. De abia aștept să fiu și eu mămică și mă rog Bunului Dumnezeu să-mi croiască drumul după modelul Canonului mamei:)!

M

Maria Tudor

Mulțumesc, minune de om!❤️

Leave a comment