Logo

Though the bread be poor...

Author

Anastasia

Publish Date

When I arrived in Germany, it was exactly like in magazines: beautiful houses, nice shops, and so clean on the streets and sidewalks that I called my mom and told her all about it! I was amazed by how much greenery there is here.

Many believe that in Germany it's 'easy living', but it's not like that. There are many details they don't know. It's very difficult. Those who studied in certain fields fare better, but even so, it's getting harder and harder. Like everywhere else.

Germany is no longer what it once was, for more than 15 years already. Only faith in God, the Mother of God, and Saints sustains us.

I heard someone on a show saying that Romanians in the diaspora are united, but it's not true. Maybe in some places. Or they are united in... small groups. Differences between social classes are always made. Not even those who go to church are united.

Sometimes you feel like fainting from laughter, so you don't start crying.

* * *

I used to live in a crowded city, and now in a village, thank God, because it's peaceful. But you don't see a single Orthodox person around here... Oh dear, how lonely I feel!

Many want to leave big cities, as far away from the noise as possible, for villages, where there is more nature, but houses for rent are no longer available. And when they are found, they are very expensive. Or some are very poorly maintained, dirty, moldy... In some, you find everything beautiful and renovated, but then the mold problem appears shortly after.

Many Romanians want to return to the country, especially those who can return to a good situation ‒ meaning they live in good areas of the country, or at least have a place to live.

Poor people, they think they'll solve something in the West, but very often they end up in a very bad situation! I know someone who kept wanting to go to one country or another, to save some money, but I advised him not to leave Romania, because he could end up in all sorts of ill-reputed gangs. You can see organized theft rings on the street with your own eyes. In some big cities, it's a catastrophe. People are impressed by others, saying they succeeded, saying there couldn't be any problems, but to me, it seems like a fairy tale.

Indeed, some managed to cope. Others accept all sorts of compromises, and I don't judge them, because, poor souls, they are in temptation. Once I wanted to give someone food, I had the possibility to do that every day, but the poor man refused, saying he couldn't accept it. He wanted money. Then I understood he was under supervision, and that's exactly how it was.

To those who still want to leave the country, I would tell them to think about it dozens of times. God will help them somehow even without leaving.

Speaking of that, there was a time when I lived with my mom, and for food, all we had was dry bread and some jam. The money had gone to bills, utilities, etc. Our dog understood and ate a piece of dry bread too. The next morning, Mom went out with the little dog in the park. It was a summer day, very hot, it hadn't rained for a while. And she came back with her lap full of mushrooms. What a miracle! Then I found a job.

I know two qualified people who work in nursing homes, they are exhausted ‒ he's German, she's Romanian, both Orthodox. The elderly prefer them because they put their heart into their work. But she would like to return home... and, thank God, she has a place to go. Let's hope he will want to too. Anyway, I think it's known that Germans, and English, and Americans are moving to Romania... how cool!

I also know a doctor who left Germany because he couldn't stand the schedule anymore, unless he was a robot.

Anastasia

Photo by Photo by Gerzon Piñata / pexels.com



8 Comments

L

Laura Ioana

Bună ziua, să nu va supărați pe mine că am o părere diferită și o scriu, dar și în România, printre ortodocși te poți simți singur,mai ales dacă ești cu adevărat sărac sau bolnav. România nu e o țară în care oamenii chiar se susțin unii pe alții. România este o țară a banului, unde cam toate se plătesc cu sume din ce în ce mai mari. Infrastructura și organizarea din România sunt proaste și lasă omul baltă exact în momentele fragile (copilărie - cu sistem de învățământ slab, bazat pe meditații plătite; boală - sistem sanitar din ce în ce mai privatizat și mai scump; bătrânețe - sistem de socializare, comunicare aproape inexistent; sărăcie lucie mai ales în mediul rural). Urmăriți activitatea asociației "Glasul Vieții" a Pr. Dan Damaschin și veți vedea câtă sărăcie, lipsă de șansă, lipsă de infrastructură avem în România (să excludem Bucureștiul și unul-două orașe mai mari, unde oricum ai nevoie de bani). Acțiunile civice sau de caritate reală sunt inconsistente pe termen lung și deci fără impact real, care să salveze o viață de om. Germania e o țară diferită, cu istorie diferită, dar au infrastructură socială bine pusă la punct, cu programe de susținere gândite pentru impact pe termen lung și sunt creștini, chiar dacă nu sunt ortodocși. Sistemul lor social a fost gândit pe baze creștine - catolice și luterane - și au numeroase asociații pe lângă biserici, perfect funcționale. Mediul lor rural este foarte bine dezvoltat și oferă toate cele necesare unei vieți decente - străzi, școli, medici, comunitate (prin intermediul asociațiilor civice sau religioase funcționale) și natură. Eu în Germania am cunoscut oameni sufletiști, implicați și care chiar ascultă ce li se povestește, ca ulterior să încerce să ajute. Evident că și în România am cunoscut astfel de oameni. Evident că și în Germania sunt probleme de organizare, de structura socială, de administrare, dar nu aș antagoniza așa de tare cele două țări, ridicând pe un piedestal nemeritat pe una și punând la pământ pe alta. Sunt două țări europene, cu culturi mai degrabă compatibile, dacă se lasă o deschidere în dialog, unde fiecare își poate găsi un loc sau o integrare, în funcție de contextul individual. Va doresc liniște și bucurii, oriunde v-a dus viața și ați ajuns să trăiți.

A

Anastasia

În fiecare țară sunt și bune, și rele. Nu pot generaliza sau detalia. Germania nu mai este ce a fost odată. Eu am spus despre cele văzute, trăite de mine... Îmi pare rău, nu pot vorbi mai mult. Oricum, nu voi încuraja pe nimeni să vină aici. Nu toți pot beneficia de așa-zisele ajutoare, care scad din ce în ce mai mult. Eu mă rog ca cei respinși de pe la tot felul de ajutoare, din motive știute numai de Dumnezeu, să aibă credință din belșug. Credința sfinților și rugăciunea s-o avem, cu ajutorul Lui. Sfântul Porfirie Kavsokalivitul spunea să fim cu ochii la Hristos! Este foarte greu, după cum văd la mine, să renunț la dreptatea pe care o văd eu, și sa ridic imediat mintea la Hristos. Doamne, ajută-mă, miluiește-mă! Anca și Alexandru și vouă pridvoristilor, va mulțumesc!!! Dumnezeu mi-a ajutat prin voi.

J

Jenica

M-am întristat tare! Dacă aș avea brațele lui Păsărilă, le-aș întinde până la tine și te-aș strânge tare-tare la pieptul meu! ❤️❤️❤️❤️ (nu ești prima persoană care expune astfel adevărata viață în Occident)

A

Anastasia

Draga mea Jenica, Păsărilă, te îmbrățișez tare! Mi-au tot dat lacrimile, și m-ai făcut să și zâmbesc. Am primit îmbrățișarea ta! 🤗🤗🤗❤️❤️❤️❤️ Știi, abia aștept să vă văd pe toți! Atunci când scrieți în Pridvor este o alinare! Doamne, mulțumesc!

A

Alexandrina

Când am citit: "Dar nu vezi țipenie de ortodox pe aici... Ioi, ce singură mă simt!", tare mult mi s-a întristat inima. Și totusi, cred că sunteți o "pată de culoare" între toți aceia de acolo, pentru că unde bate o inimă caldă de român... "omul sfințește locul". Tot ce ați scris mai sus îmi amintește de anii în care mama a fost plecată și se izbea de aceleași "ziduri". Vă îmbrățișez, nu sunteți deloc singură, Pridvorul e plin de omuleți cu inimi larg deschise. Inima Sus și gândul la Iisus!

A

Anastasia

Alexandrina, mi-au dat lacrimile... Oare cum oi sfinți eu locul, când mă aprind foarte repede, deși nu vreau, m-am săturat de patimile din mine 🥺... Mulțumesc tare mult pentru încurajare. Mă liniștește cumva faptul că, și mama ta s-a izbit de aceleași ziduri, și înțeleg că n-am luat-o eu razna...🤭 Simt că am o familie mare. Te îmbrățișez!❤️

A

Ana Banica

Ce alinare este textul acesta pentru sufletul meu îndrăgostit bețivește de România :) Mulțumesc!

A

Anastasia

Ana, în visurile mele, m-aș muta într-o zonă de munte, sau măcar de deal, unde sa fie și o mănăstire, sau o biserică mică și pașnică. Mă afund în rugăciunile celor de pe lângă mine, și nădăjduiesc în mila Domnului pentru rugăciunile lor, să fie mântuit și sufletul meu. Ce mai visez... Te îmbrățișez!❤️

Leave a comment