Logo

The Return

Author

Anastasia

Publish Date

I forgot to tell how I returned to the Church...

I had noticed some neighbors, two sisters about my age, who were joyful. I didn't see them sad or disappointed, as I often was. I went to them and asked about their state. I remember one of the sisters was about to get married. They gave me a book with stories about the lives of people who read the Bible, saying that if you read the Bible, your life changes. The book was not Orthodox.

I also remember that a friend was about to get married, and I told her I wished I was too. I don't know if she told me to go to confession, but I remember she urged me to go to church, to services, and to pray. I prayed with my husband in mind.

Of course, I also translated for my husband what Saint Joseph of Vatopedi says about women. But... do you think any muscle on his face twitched? Of course not!

I started reading more and looking for answers. The experiences you've been through matter a lot. For me, confession where I'm scolded or given remarks doesn't suit me, because, ever since I can remember, I've generally been scolded and spoken to harshly.

It is said that at confession one must name the sin as it is, such as that you stole, gossiped, judged, etc., but perhaps that person, who has not been in the Church for long, needs to express it as best they can, they need courage... Perhaps I am wrong, perhaps I don't understand what it should be, so I speak only for myself.

My first confession was not like in stories. No one encouraged me, it was unpleasant.

* * *

Once, when someone told me they were going through trouble (regardless of whether it was their fault or not), I told them with fear that they wouldn't be able to get through the ordeal alone, but only with the help of the Lord, and I urged them to go to confession. But I was afraid, because that person had never been to confession before and was generally refractory towards priests, and if they were to encounter a priest who might scold them or give them remarks, then there would be a high chance they would never set foot in a church again. I prayed, from my fallen state, that the Lord would have mercy on her.

* * *

Metropolitan Anthony of Sourozh, from what I've read, received people gently at confession, had much understanding for human weaknesses, just like other saints who were spiritual fathers.

* * *

Of course, when you return to the Church, you face all sorts of temptations. After crying crocodile tears, I fell right into the temptation of the Pharisee! Another great temptation was when I was almost run over by a car, appearing seemingly out of nowhere, full of men who were laughing and looking at me, like devils. Then I felt how Someone higher than me pulled me back by the collar and held me. If that step had been allowed, I wouldn't be writing now.

Holy Guardian Angel, I am so sorry that I always trouble you! I love you from my humility, that is, my fallen state.

Anastasia

Photo by Roman Tymochko / pexels.com



10 Comments

S

serban

Cred că bărbăția presupune și un anume spirit cavaleresc. Fără acesta, bărbăția noastră are, cred, un mare deficit. Ca să nu mai spun că evocarea Maicii Domnului devine... inadecvată. Alt bărbat

U

Un bărbat

Spiritul cavaleresc nu presupune abdicarea de la bun-simț, demnitate și curajul de a deranja. Femeii nu ii este dat să fie cap, iar asta o roade cel mai tare. Bărbătește este să le atenționezi când și-o iau prin porumbi. La fel ca copiii, trebuie disciplinate. Bunăoară și copiii răsfățați spun că dacă nu le faci hatârul ești rău...la fel și femeile... dacă nu te pleci să te închini feminității lor, spun că ești misogin. Nu e dat femeii să predice, iar dacă o face după o lucrare anume a vieții...cu binecuvântare și spre zidirea celorlalți, atunci să fie ca Maica Siluana. Studiați și luați aminte. Femeile se inspiră ușor una de la alta. Alegeți însă mai cu băgare de seamă. Știu că nu suferiți unele de aici sfatul și cuvântul meu, dar până mă scoateți de tot eu vă spun în față tot.

U

Un barbat

cam multă aversiune față de bărbați... fie ei duhovnici, soți sau bărbați străini care vor să dea cu mașina peste femei vulnerabile care au nevoie doar de iubire. Idealul este mereu distant, neverosimil, fictiv... la fel ca prințul pe un cal alb, care nu constituie decât un miraj-pretext pentru o excepție care să confirme regula: aceea că, în general, bărbații sunt niște netoți, răi, grobieni, lipsiți de dragoste, de empatie, de înțelegere. Băi, eu chiar cred că pridvorul aista are o agendă din ce în ce mai clară: aceea de a induce feminismul pseudo-creștinesc de tip protestantism. S-a ieșit din naos, chiar și din pronaos și s-a ajuns într-un pridvor cam sectaristo-feminist care mi-e teamă că va trage femeile (majoritate în biserici) să o pună de o revoluție împotriva patriarhatului. Mare grijă, cei ce vă ocupați cu asta, că la noi, proștii ortodocșii, troglodoți și rămași în evul mediu... drept cap al Bisericii nu avem vreun papă, pastor sau rabin, ci pe Singurul Învățător Hristos. Femeile care își vor sufletele salvate și nu cărări de petale în lumea asta să-și vadă de rugăciune, de familie, dar mai ales să se țină cu două mâini de Maica Domnului, Cea pe care toți acei hristoși mincinoși o urăsc. Maica lui Dumnezeu, vezi tu și pune în fața Fiului Tău toate rătăcire și schismele și cu ale Tale rugăciuni, miluiește-ne pe noi. Amin!

A

Anca Stanciu

Omul lui Dumnezeu, plin de dragoste și înțelegere, cu vorba plină de miez... în această logică, ce să vezi, îi facem feminiști și pe Părinții Iosif Vatopedinul, mai sus pomenit, ba chiar și pe Părintele Arsenie Papacioc, care frumos știa să vorbească despre sensibilitatea și gingășia femeii. Oare tu, „un bărbat”, ai femeie? Sau ești acel bărbat cu adevărat pe cal alb, excepția care confirmă regula, bărbatul acela adevărat în fața căruia trebuie să tremure toată suflarea? Și, dacă ai femeie, este ea bucuroasă? Zâmbește? Știi să mângâi? Bărbate... nu uita... bărbatul a fost zidit primul, și se afla în starea de vedere a lui Dumnezeu în Rai. Când te vei afla acolo, abia atunci vei fi bărbat adevărat. Cât ești în cădere, ești mai mult... femeie.

U

Un bărbat

ce să facă o femeie lipsită de puterea fizică pe care dacă ar avea-o mi-ar trage ea câțiva pumni?... Ha, ha! Păi ad-hominem...atac la persoană, la bărbăție. Evaluatoarea bărbației prin presupuneri în urma unei încercări de psihanaliză de șanț. Milă mi-e mie de bărbații voștri... mucenici. Gâlcevitoare și mereu să aibă ultimul cuvânt. Acea Sf. Prooroc Solomon o vorbă despre ce-i mai bine omului să facă decât să trăiască cu muierea gâlcevitoare. Până și iubitul nostru părinte Sfânt Arsenie Papacioc îl cita. Sfântul nostru drag, feciorelnic, care nu a cunoscut femeia decât prin relația cuvioasă prin mijlocirea Maicii Domnului, în poziția în care vă erijați toate. Dar, luați aminte că virtutea nu se autoproclmamă... ci se manifestă. Aici însă, ca și în lumea fără Dumnezeu se ridică altare și piedestale femeii. Treaba voastră....

C

Cosmina

Stimate purtător de cal alb și de abisală bărbăție (mi-ați înviorat ziua, am râs cu poftă de la prima oră, sunteți absolut savuros), e spectaculos să vezi cum există încă persoane care își autoproclamă masculinitatea în același discurs cu dreapta lor credință - care ar trebuie să includă smerenie, iubire... și totuși sunt serioși. Aceste aspecte sunt valabile doar atunci când sunt remarcate de altcineva, mămică. E ca și cum eu, femeie fiind, aș striga, intrând încălțată (ca o vacă încălțată) în Pridvorul altuia, că sunt frumoasă, deșteaptă și modestă și să le spun gazdelor că locuința pe care și-au construit-o nu corespunde normelor mele. Cred că ar muri de râs și vecinii, și locuitorii din localitățile vecine. Pe bune? E rău în Pridvor? Păi există colea mai încolo opțiuni, de pildă Pravda. Da, ei chiar sunt serioși, și mai fac și corecții unora care nu le-au amenințat existența și virilitatea (atributul dumitale esențial ontologic, cum reiese din comentariu) cu nimic. O femeie la locul ei, șovăind, povestește că era să fie victima unui accident cu o mașină plină de bețivi sau drogați probabil și imediat v-ați regăsit. V-a pus femeia asta o oglindă în față sau de ce vi s-a inflamat organul propriu doar bărbaților, și anume creierul? Scuze, eu încă mai râd și cred că o să o fac toată ziua, mă duc să-l dau jos de pe cal și să-l amuz și pe soțul meu. Mă întreabă mereu: cum și unde-i găsiți, măi, pe ăștia? Sunteți mulți, sau...? Nu de alta, dar trebuie salvați caii.

I

Iulia

Chiar sincer scris ca din suflet de copil!... M-au mișcat cele scrise!... Slavă Domnului, am întâlnit de la început un duhovnic foarte înțelegător și plin de dragoste care m-a făcut să mă întorc iar și iar la spovedit cu drag și nerăbdare. Îmi ajunge doar să-l întâlnesc pe dânsul pentru a mă umple de bucuria Raiului! Contează enorm duhovnicul!

A

Anastasia

Da, dragă Iulia, contează atât de mult duhovnicul. Slavă Domnului, cât mă bucur pentru tine! Cred ca bucuria ta a atins sufletul meu. Te îmbrățișez 🤗😘🤗

A

Alexandrina

O, Doamne! Mi-a plăcut mult simplitatea și lejeritatea și ușoara sfială așternute. Cât de diferiți suntem și totuși în aceeași Corabie. Minunat! Ca un "secret", eu sunt de partea cealaltă: trebuie să stea cineva cu "nuiaua" după mine ca să nu alunec în valurile anilor trecuți. Dar, revenind: cât de tihnită mă simt în Pridvor, să văd că fiecare "consătean" are propria ogradă cu flori, pe care le întreține prin osteneala zilnică de a smulge buruienile. Vă îmbrățișez și vă mulțumesc, mi-ați făcut ziua mai frumoasă astăzi!

A

Anastasia

Uaaau Alexandrina, mulțumesc! Cu cât scot mai mult din mine, cu atât îmi este mai bine, chiar dacă poate uneori nu se observă. Uneori spun, "eh, ce să mai scriu, acum sant mai bine...", dar mai am nevoie de timp. Am ceva curaj, pentru că am înțeles că nu sunt singură. Te îmbrățișez! 🤗😘

Leave a comment