Logo

Bad, bad, and yet again bad.

Author

Anastasia

Publish Date

Once I was sitting and thinking: where did so much filth come from inside me, as a child? Then images came to mind, seeing something that disgusted me and I ran away, then movies... Maybe these are the reasons. But why couldn't I be a better child, to withdraw from the path of all evil, or to pass through them without touching them?

Many times I've thought it's as if I'm living a curse, always bad, bad, and bad again.

How much I wish I had lived in the mountains, free from all bad images, from all temptations... How much I love the mountains, even though I was born in the deep south! Why is this happening to me? I don't even know why I like the Greek language, the culture of Greek villages... How strange.

Thank You, Lord, for bringing things to mind that make me smile.

* * *

I realize that I was cursed as a child, so perhaps this is why I feel like I'm under a curse? I lived through bad after bad, sin after sin. Oh, how I wasted my life... But God opened the way for me to Him. It's never too late!

* * *

Do you know what I don't understand? Why I was always rejected, why I was considered good for nothing? Is it so that I, in turn, can understand others? But here there must also be discernment, and I don't have it.

Lord, I wish I could write as if I were writing to You!

***

I'm afraid to say that something has changed in me since I started writing these things. And my relationship with my husband is different. Lord, glory to You! I'm afraid to rejoice, to shout with joy... I just take all these changes as normal.

Sometimes my thoughts fight me, telling me not to write anymore. I thought I was writing all sorts of nonsense. I thought I was going crazy with my sorrows. Unfortunately, through all sorts of experiences, I learned that I have nothing good to give, that I am not capable of anything, etc... I probably can't even write about many things.

Often it's hard for me to go back in time. I wholeheartedly wish to live in the present too.

Anastasia

Photograph by cottonbro studio / pexeles.com


18 Comments

C

Cosmina Dragomir

Draga noastră, ne ești o binecuvântare. Dacă asta e ceva rău..., eu cred că în jurul tău cineva a amplasat oglinzi strâmbe. Ești minunată și iubită! Să fii ocrotită și să simți cât de minunată și iubită ești în cer și pe pământ!

A

Anastasia

Draga mea Cosmina, îți mulțumesc tare mult! Uneori mi-e teamă să mă bucur pentru ajutorul și sprijinul vostru, pentru că sunt obișnuită altfel... Și sunt bucuroasă, cu mila Domnului! ❤️❤️❤️🙏🙏🙏❤️

J

Jenica

Și dacă aș fi cel mai hâtru om din lume și dacă nu aș avea ochi și dacă aș avea cioate în loc de mâini și mintea ar alerga nebună pe câmpii, tot zidirea Ta sunt! Și de aș fi cel mai “frumos” om din lume, dar sufletul îmi colcăie în mizerii puturoase, tot zidirea Ta sunt. Anastasia! Chipul meu spre Înviere! Anastasia, tu ești neprețuită fie și doar pentru ca ești Zidirea lui Dumnezeu! Valorezi enorm și nimeni, absolut nimeni nu îți poate lua asta! Tu nu ești ceea ce crezi tu ca ești! Nici măcar ceea ce încearcă oamenii să te croiască. Tu ești zidirea lui Dumnezeu! Te rog și chiar te provoc să îți spui asta în fiecare dimineață când te trezești: Doamne, Îți mulțumesc că sunt zidirea Ta! Pasăre urâtă și fără pene sunt, dar a Ta sunt. Te iubesc! Hai, Anastasia, împreună spre Înviere!!❤️❤️❤️❤️

A

Anastasia

🥺🥺🥺😢 Jenica, îți simt vibrațiile sufletului, vibrațiile cu care ai scris. Așa voi face, precum ai spus, îmi voi scrie. Îți mulțumesc în veșnicie! ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

I

Iulia

Dragă Anastasia, ai scris despre mine? Am găsit atâtea asemănări cu trăirile mele! Te îmbrățișez, cu drag! Este foarte greu cu aceste trăiri, dar cred că Dumnezeu lucrează multe minuni cu noi! 🤗🤗🤗❤️

A

Anastasia

Iulia, și eu simt minunile Lui. Sunt pe Cale cu voi, în Pridvor. Te îmbrățișez! ❤️❤️❤️

L

Laura Ioana

Dragă Anastasia, eu am constatat că în anumite momente îmi este mai bine să mă concentrez pe activități concrete, care implică folosirea mâinilor, orientarea minții spre organizarea unor acțiuni practice. Dacă în copilărie anumite conjuncturi și experiențe (un proces de învățare prost condus) te-au făcut să crezi că ești o persoană mai puțin plăcută, mai puțin acceptată, neimportantă, atunci este firesc ca uneori introspecția să devină apăsătoare și să-ți scoată în cale ispita izolării. Te îmbrățișez.

A

Anca Stanciu

Câtă dreptate ai, Laura! Într-adevăr, atunci când trecem prin momente apăsătoare e bine, de exemplu, să facem curat. Dar nu orice fel de curățenie, ci șmotru, cu frecat zonele cele mai nasoale din casă - baia e una! După asemenea activități ne trece și tristețea, plus că ne apucă de-a dreptul bucuria că avem o casă așa de curată :))

A

Anastasia

Dragă Laura, înțeleg ce spui. Toate aceste sentimente le-am trăit, nu știu, cum să explic mai bine. Nu sânt în ispita izolării, din contră, mereu m-am îndreptat spre contact cu ceilalți. Este mai mult de dezvoltat subiectul. Un părinte de la Athos spunea că, este greu să găsești măcar și un singur om cu care să poți împărți, oarecum, aceleași idei, gusturi. Aș fi vrut să pot aplica și eu tratamentele tale, dar de foarte multe ori, nimic nu puteam face, era o stare de nemișcat. Personal, știu că nu orice tratament se potrivește oricui, sau unor anumite tratamente preced altele... Mulțumesc pentru gândul bun!

A

Anastasia

Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit. Fac curățenie, am câteva activități, dar uneori sufletul era ca și țintuit. Cel mai mult îmi place să spăl geamurile, nu-mi place să spăl faianța, iar acum îmi place să dau cu aspiratorul, pentru că este fără fir... dar cel mai mult îmi place în grădină.

G

Gala

Întâmplare sau nu... când am văzut fotografia, pentru o secundă m-am blocat, fiindcă m-am văzut exact pe mine în copilărie. Apoi a și rezonat cumva textul în mine. Sus inima, suflet bun!!!

A

Anastasia

Mulțumesc, draga de tine! Și eu am pistrui🤭. Doamne, Îți mulțumesc pentru că îmi arăți că nu sunt singură! Te îmbrățișez, Gala! ❤️🌹🌹🌹🤗

A

Anca Stanciu

Faptul că am ales o fotografie cu pistrui ca să ilustrez acest articol, deși nu o cunosc nici pe Anastasia, nici pe Gala, e, cum să spun... de-a dreptul empatie!

A

Anastasia

😃❤️🤗

D

Diana

Într-adevăr, și eu mă regăsesc. Foarte mult. ❤️❤️

A

Anastasia

Te îmbrățișez, Diana! 😘🌹🌹🌹

M

Mihaela

Nu ești singura, mai mulți se regăsesc în gândurile tale spuse cu sinceritate și curaj. Dar avându-L ancoră pe Domnul, apare mereu o luminiță la capătul tunelului, care ne scoate din neguri cu câte un strop de bucurie și speranță!

A

Anastasia

Mulțumesc, Mihaela! Crede-mă, de mult ajutor îmi sunt cuvintele tale, parcă iau o gură de aer... 🙏🙏🙏❤️🌹🌹🌹

Leave a comment