Logo

The Tetrapod

Publish Date

Mircea, Mircea Stanciu possessed a rare gift: a discerning taste for spiritual things. He knew how to discover beauty that doesn't shout, but allows itself to be found in silence. At his home, I saw a wooden tetrapod, simple and humble, yet it seemed to gather within its fibers many prayers and many vigils. It was adorned with a fabric featuring traditional Romanian motifs.

As I looked at it, I felt a quiet desire awaken in my soul. I gathered some wood and set about making one for myself too. I wasn't a craftsman, but every hammer blow and every chip that fell to the ground carried something of the joy of a small beginning. It was as if I wasn't just working the wood, but also a part of my heart's impatience.

When it was finished, I placed it in my prayer corner. Since then, on quiet evenings, I would rest my hands on it and raise my thoughts to God. Its wood carried the warmth of my palms, and its silence reminds me that the deepest words are not uttered, but transform into prayer.

This is how this tetrapod remained for me: a piece of wood that, through prayer, became a vestibule of the heart. And when I remember it, I remember Mircea and the way truly spiritual people leave behind them not just words, but also seeds of light in the souls of others.

Fr. Daniel Anghel


8 Comments

A

Andreea M.

Mircea drag și scump inimilor noastre!

A

A. B.

Dragă Anca, La mulți ani pentru Pridvor, la mulți ani soțului tău celui din Împărăție! Cred ca Pridvorul tău s-a născut din dor... dorul după vesnicie si dupa cei care s-au mutat acolo... Dorurile împletite ale celor care s-au perindat prin Pridvor L-au făcut pe Cel dorit să se pogoare mai des în inimile noastre... L-am cunoscut pe soțul tău prin intermediul cărții d-nei Chirvasie, în care era redat textul filmului făcut împreună cu și despre el. (În acelasi volum era redată si convorbirea ei cu Costion). M-a uimit și m-a încântat prospețimea gândirii lui. Tu ne descoperi acum și frământările lui din vremea bolii. Din toate putem afla îndemnuri spre rezidire lăuntrică. Este o taină plecarea lui timpurie... Să îl așeze Dumnezeu acolo unde a năzuit să fie! Te îmbrățișez!

A

Anastasia

Ce frumos este scris!

A

Alexandrina

Când oamenii devin Lumină!

C

Cosmina

La mulți ani și agapă de lumină în Cer, Mircea drag!

J

Jenica

Dor când nu mai există dor… pentru că Mircea a rămas, de fapt, în fiecare dintre noi… atunci pot spune doar Dor peste dor…nu dor de dor... Minunat joc de cuvinte, nu? Dar mai minunat decât el este ceea ce ascunde în spatele lor în fiecare din noi. Mircea , bulgărul nostru de lumină!

A

Ana Banica

Nu l-am cunoscut, dar citindu-l aici, în Pridvor, cred că inima mea l-a văzut pe Mircea, și într-adevăr așa arată: un blând, alb și iubitor de veșnicie bulgăre de lumină, cu ochi albaștri de atâta Cer prin care acum aleargă rugându-se pentru noi, mai ales pentru voi, cei care l-ați însoțit și în viața de aici🙏🤍

A

Anastasia

❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

Leave a comment