Logo

A Year of Pridvor

Publish Date

Our beloved ones,

The miracle continues. Our Pridvor has turned one.

On June 8, 2025, on the glorious feast of Pentecost, we began the first editorial with the words “In Pridvor there is serenity. In Pridvor there is peace”.

It was a dream, of course, absurd even just to think about. To create online a beautiful, bright, serene, and renewed space, a sanctuary of communion and sharing of the good things, equally with the bad. That is, a kind of family where you simply feel good. Unhunted. Untroubled. Only nourished. With our hearts.

How could you imagine such a thing, when you see that the world wants blood, swamps, squalor... Even the most well-behaved among us, when anonymous online, allow themselves to devour, with thirst, everything they lack in their dull daily lives. How can you believe that someone will read you, a "soulful" site, when people frantically seek to fulfill their daily dopamine? How can you speak of Christ in a different way, when the keys of our laptops are stuck on correct, straight, self-sufficient letters?

You can't do it any other way than by starting with yourself.

Not with the keys, not with the letters. But by pressing those rusty doorknobs within you, rusted for years, of the doors you only slammed against the wall in childhood. Back when you weren't shaped by the gaze of others, but only by the light of God, in which you “laughed in the sun, child with blond hair”... But that hurts. But that you don't know, you can't, you don't want to do. To place yourself in the line of fire of all the guns, with a bare chest, even flayed, with your heart trembling, scared yet convinced that there is no other way.

Yes, we also offer you blood, swamps, and squalor. But ours, not others'. Plus a crumb of sky.

Yes, Pridvor was an impossible dream. But God made it a possible Heaven.

For this, we bow before you, those who read us, as well as those who write to us. To those of you who are Pridvor. Where we await the Lord. Together. Forever. Amen.

Anca Stanciu

Photography by Anca Stanciu

Together in Pridvor


22 Comments

R

Radu-Nicolae

Vă mulțumesc, oameni buni, mi-ați luminat sufletul! Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți Sfinții să vă ocrotească în continuare!

Z

Zamfira Mihail

Dragă Anca, la multe aniversări ale noului născut site de acum un an, care este pe picioarele lui! Pridvorul devine tot mai atotcuprinzător, el este luminos și ne aduce Lumina și Cuvântul Domnului, nu numai al oamenilor! Fiecare popas în Pridvor este prilej de înțelepțire, de împăcare și aduce liniște în sufletele celor care se adăpostesc în el. Spor în toate! Doamne, ajută! Vă dorește Zamfira

A

Alexandra de Moffarts

Felicitări pentru această frumoasă revistă, atât de diferită de altele ca stil și conținut! Ce are diferit? Libertatea literară; suflă un vânt de autenticitate, lipsește limba de lemn. Mie, Anca, mi se pare că ai darul de a moși. Așa cum m-ai încurajat pe mine să scriu anumite lucruri pe care altfel nu le-aș fi scris, cred că faci cu toții. Spor și bucurii în continuare!

M

Maria Tudor

Vai, cât de frumoasă discuția aceasta! Pur și simplu nu mai am cuvinte, chiar că parcă suntem cu toții la cină, schimbând o vorbă, o suflare de viață! Așa intim și familial! Vă mulțumesc și La binecuvântați ani! Anca, ție o îmbrățișare în plus!

I

Iulia

"Împreună. În veci. Amin." Așa să ne ajute Dumnezeu! Ce bine că există această fărâmă de cer din Pridvor! De aici mai luăm câte o gură de aer proaspăt din Rai când simțim că ne cam sufocăm duhovnicește! Îmbrățișări, dragă Anca! La mulți ani familiei minunate din Pridvor! ❤️

A

Alexandru Ionescu

Bună să vă rămână inima, Oameni frumoși! Ce-ar mai fi de adăugat? Ați spus tot ce era de spus. Uite așa lucrează Hristos Domnul, prin rămășițele puțin știute ale vremii noastre. Prin rămășițe a lucrat de la început. Identific revista noastră cu o rămășiță, cea din capul unghiului. Din Adam a mai rămas o rămășiță de om după cădere, din care însă existam și noi, azi. Din omenire a rămas o rămășiță prin Noe, dar existăm prin iubirea Lui. Din rămășița a doi bătrâni, Avraam și Sarra, S-a născut Hristos, iar pe Cruce a mai rămas o rămășiță de om. Printre sute sau mii de reviste se află și rămășița noastră, din care se nasc oameni noi citind Cuvântul care este bucurie, viu și de viață dătător. La mulți ani, nouă!

A

Ana Banica

Aș vrea să mai găsesc ceva de spus, dar de data asta inima nu mi se mai lasă tradusă. Doar iubire. Esență de iubire și cam atât:)🤍

A

Andreea M.

Sânge, carne și mizerii. Din noi. Exact așa e... Durerea împărtășită e de o sută de ori mai ușoară. Draga Anca, sau mai bine-zis dragă Bucurie, să te țină Domnul! Draga Alex, să te țină Domnul! Dragi oameni ce susțineți Pridvorul, să vă țină Domnul! La mulți ani cu recunoștință și cu iubire!

D

Daniela Costache

La mulți ani binecuvântați!!! Îmbrățișări!!!

G

Georgiana

La mulți ani plini de roade dătătoare-de-nădejde, Pridvor drag și luminos! Mulțumim doamnei Bucurie (Anca) pentru felul de negrăit în care ne-a adus împreună... „Împreună. În veci. Amin!”

A

Anastasia

Ce drăguuuț! Doamna Bucurie Anca🥰

A

Anca Stanciu

Așa mi se zice de când cu cartea Mioarei Grigore... în care apar ca personaj cu numele de Bucuria :) Câteva fragmente aici, pentru cine n-a citit-o: https://www.inpridvor.ro/categories/cancerul-dragostea-mea

A

Alina-Maria Mirică

La multe clipe cu rost, care să ne dea ani cu folos duhovnicesc! Ce bine că sunt aici! Ce minune ca sunteți cu mine!🤗

E

Elena Banu

Ce frumos... Mulțumesc ca mă primiți in familia voastră. Domnul să fie cu noi toți!

J

Jenica

Da… și mie mi-au dat lacrimile, draga noastră Anca! Ceea ce m-a fascinat de la început este numele. Pentru mine, „în Pridvor” este echivalent cu „sfială”... Ne-ați luat de mână, ne-ați purtat până în pridvor, ne-ați îndemnat să privim înlăuntru... și cu sfială ați rămas acolo, în pridvor... și ne-ați dăruit libertatea de a alege dacă să pășim mai departe sau nu. Este un act de FOARTE mare iubire! Vă mulțumesc în numele meu și al alor mei☺️ ce se folosesc... se bucură alături de voi - de noi! Să vă dăruiască Stăpâna noastră spor cu roadă bună! La muuuulți ani!!!🤗

A

Alexandrina

Și uite-așa a înflorit Raiul din Pridvor, într-un an! La multe mlădițe roditoare și în anii ce au să vină! 🌼

A

Anastasia

Anca, îmi vine să plâng de bucurie! Ai scris așa de frumos! Îmi vine sa plâng pentru că fac parte din familia voastră, a noastră. Vă mulțumesc, Anca și Alexandru, și vouă, tuturor din Pridvor! ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️! "Împreună. În veci. Amin."

C

Cosmina

Anca, îți mulțumesc. Atât. Ai creat o doctorie nebănuită.

A

Ana Banica

Dacă cineva m-ar fi pus să descriu Pridvorul în două cuvinte, într-adevăr ar fi fost “doctorie nebănuită”. Chiar așa!:) N-am știut câtă nevoie am de voi, de Pridvor. “Ce nu știi nu te afectează”, nu?:) Dar acum vă știu. Vă port în îmbrățișarea din inima mea. Vă mulțumesc în numele dragostei pe care o creșteți în mine. Și vă iubesc cu ea:)!❤️

A

Anastasia

Așa este! "Doctorie nebănuită"!

A

Ana Banica

Slavă Bunului Dumnezeu! Chiar vă iubesc pe toți!

A

Ana Birta

"Împreună. În veci. Amin." Mult mai mult decât o fărâmă de cer, dragă Anca. Mulțumesc că ați creat Pridvorul. La mulți ani în lumină! 🤗

Leave a comment