Logo

The Ugly One of the Porch

Publish Date

For someone who has been the class ugly duckling (and the kindergarten group's) their whole life, from the first year to the last, it's very hard to get involved in any situation where they might show their face to the world gathered at the gate.

Even in my last year of university, when I invited my colleagues to my wedding, I received a very unusual compliment from one of them the moment she saw the groom. That's how she intended to show her admiration and fascination for the miracle that had happened: "Girl, you're amazing with this guy, what could he have found in you? Fantastic!".

So Anca's invitation to reveal texts that were initially meant only for her and a very small number of confidants seemed completely irrational to me. I feared they would only upset, shock, and divide.

I no longer have anything sublime and good to show; all I possess is a locked dowry chest, riddled with woodworms, sitting under cobwebs in the attic of Saint Sunday from the story – you don't even have to touch the lock, because only snakes and crocodiles will come out.

I don't have anything to give you to put in the sun, I told her.

But she took my bad things, washed them clean of commas, trimmed their nails round and with paragraphs, and hung them right in the porch, where guests hit their foreheads on them if they don't bend back enough to avoid them.

My column remained the ugly oasis of the magazine, with the untold and Long unwritten.

The only place where the ugly duckling complains about the peeled skin from scraped knees – and that's how she forgets them, forgives them, endures them, shares them.

The ugly duckling's problem is that she's become addicted to this new invention, the online magazine. The paper one you can hide in the library and not see in the dark, you might lose it around the house, but this one opens suddenly and appears brightly lit on the screen just as you swipe your finger across the glass while setting the alarm on your watch. If before she didn't open her phone at night, like all the brain-fried members of her generation, now the class ugly duckling checks it between two cups of water in the heatwave and looks for comments on the articles she follows. And she reads at night what she didn't read on time on the tram between two jobs. And she seeks out her wise men and children and places them as a bandage, a pillow, or a radiator. And a trampoline she jumps on from night till morning.

A fierce form of slavery!

So be it.

Cosmina Dragomir

Photography by Noemia Prada

Together in the Porch


23 Comments

I

Iustina

Cineva a primit un compliment emoționant: „Ai niște ochi frumoși... ca de vițică!” Am râs!... și am uitat... ... mi-am amintit când mângâiam ghemotocul cu blană ce parcă era numai ochi... mari, negri și blânzi... Mirosea a lapte și a fân proaspăt... Am ridicat privirea la mămica ce avea aceeași ochi frumoși. Și m-am gândit că, în ei, se oglindise cândva, într-o peșteră din Bethleem, Mântuitorul...

M

Maria Tudor

Sunteți atât de expresivă și dinamică interior! Mă bucur că v-ați acordat timp să așterneți (atât de bine) reflexia vieții pe care ați trăit-o și o trăiți. Așteptăm continuările:)

C

Cosmina

Vă mulțumesc din suflet! M-ați îmbrățișat în Bucurie!

I

Ioana

Când mă gândesc la tine, îmi vine în minte o imagine care m-a 'cucerit' demult. O Mama care naște mulți pui-artiști. Cărțile tale sunt o comoară!!!! ❤️🧡💛💚💙💜

C

Cosmina

Ioana dragă, te cuprind! Te-ai oglindit pe tine în descriere! Primește toată recunoștința mea.

R

Raluca

Și uite-așa, cel din urmă va fi cel dintâi... Îți mulțumesc pentru curaj și bucuria pe care ne-o oferi!

C

Cosmina

Mulțumesc muuult!!! Curaj a avut Anca inițiind acest proiect unde ne-am găsit și regăsit unii cu alții. Să rămânem aproape.

I

Iulia

Cosmina, eu de când te-am văzut și ți-am citit articolele am zis că ai ceva din mine. De fapt, cred că la toți cei din Pridvor zic la fel... Eu te văd frumoasă, sincer, dar mă regăsesc în descrierile tale. Și eu am fost printre urâtele clasei toată școala, iar din clasa a doua până într-a patra, și printre proștii clasei, deși chiar nu eram așa... Iar acasă, copila proastă, puturoasa casei, mută, prea moale, ca tata, care era oaia neagră a familiei (deși în afara viciului băuturii, chiar nu era oaia neagră). Ce să mai?... Nu eram bună deloc așa cum eram și sunt eu! Parcă Dumnezeu greșise amarnic când m-a plăsmuit! Greu să ieși din această imagine! Și da, exact ca tine simt și eu primirea în Pridvor! Sunt și eu băgată în seamă de oameni așa de minunați! De aceea și eu îmi recunosc "adicția" de Pridvor. Cred că este "drogul" de bucurie, de comuniune de care avem nevoie!

A

Anastasia

❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

C

Cosmina

Iulia, ești minunată, îți mulțumesc! Stau cu emoție și mă gândesc cum ar fi să ne găsim față către față cumva, să ne întâlnim mai mulți într-o bună zi... Simt că mă vindecați cu fiecare plasture de literă!

L

Laura Ioana

Ciudat! Eu te știu din vedere de peste 15 ani și știu că te-am remarcat extrem de rapid tocmai pentru că aveai o prezență fizică fotogenică, de prințesă. Poate oi fi încurcat eu imaginile din cartea cu povești...!? Cât despre restul calităților, cred că știi și tu că sunt destule.

C

Cosmina

Hi hi, ce bine că te-am putut păcăli, draga mea Laura! Am o strategie bună, una de adaptare la situația dată - mă îmbrac în haine foarte colorate, pun mărgele și zdrăngănele ca să mut centrul compozițional de interes al imaginii pe altă zonă decât fața :)))). La artă ne-au învățat cum e cu centrul de interes și l-am folosit cu brio și pe stradă! Restul e dragostea ta care plombează.

A

Ana Banica

PLÂNG CA O NEBUNĂ SINGURĂ PE SCAUN IN METROU. ORICE AR GÂNDI OAMENII DIN JURUL MEU - DA, AȘA ESTE, COSMINA M-A FĂCUT SĂ VĂ IUBESC NEBUNEȘTE, TURBAT, CU INIMA MEA ÎN CARE BAT ȘI TOATE INIMILE CELOR DIN PRIDVOR CÂT DE MINUNATĂ POȚI FI? CAM CÂT DE MINUNATĂ POȚI FI?!?! ȘI DA, SCRIU CU MAJUSCULE PENTRU CĂ ȚIP LA TINE, NERUȘINAT DE MINUNATO, CEA MAI FRUMOASĂ ȘI DRĂGĂLIBILĂ URÂTĂ DIN UNIVERS! EȘTI URÂTĂ CA 1.00 AL NADIEI COMĂNECI, NA!

A

Anastasia

Ce taaare, ce mă faceți să râd!❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗

J

Jenica

Mă alătur și eu strigătului și îți aduc (și ție!!) tributul lacrimilor mele!! Și, dacă e să facem haz, îți spun cuvântul pe care l-am primit la rândul meu: „Eh, Jenica, nu orice gâscă poate fi lebădă!” 😅 Știi ce am descoperit recent? Ortodoxia este cea mai frumoasă și mai tainică modalitate de apropiere. Trece bariera lingvistică, trece statutul social, trece aspectul, anii... Lângă un frate te simți Acasă, indiferent unde și cine ești. Nu e minunat?❤️

A

Ana Banica

Cel mai minunat!!!❤️

C

Cosmina

Lebedelor, sunteți adorabile, vă iubesc deși nu v-am văzut încă, urmează să vă întâlnesc!

C

Cosmina

COPIL FRUMOS ȘI FABULOS, M-A EMOȚIONAT CUMPLIT CE AM CITIT ATUNCI CÂND MI-AI SCRIS, TOT PE UN TRAMVAI CEVA ERAM, SPÂNZUTARĂ DE O MÂNĂ PRINSĂ SUS PE O BARĂ LA CARE NU PUTEAM AJUNGE DECÂT DE PE VÂRFURI, ERAM CU UN OCHI ÎN TELEFON BOCIND, CU ALTUL LA MIGRENĂ, ÎMI MAI TREBUIA MINIM O MÂNĂ SAU UN LOC PE CREIER SĂ RĂSPUND. M-AȚI BLOCAT CU IUBIREA, E CA ȘI CUM STRIGAM ÎN COPILĂRIE ȘI MI S-A BĂGAT UN BIBERON CU GRIȘ ȘI AM ÎNCETAT STRIGATUL INSTANT. MULȚUMESC, MULȚUMESC! CÂND NE VEDEEEEM ODATĂ ?????

A

Ana Banica

VAI DE INIMILE MELE! FĂ-NE, DOAMNE, LOC ÎN PROGRAM ȘI ARC PESTE SESIUNE!!!

G

Georgiana

Oh, de-aș avea și eu măcar o fărâmă din „urâțenia” despre care în mod inexplicabil scrieți...! („Mami, ești ironică?”, ar întreba băieții mei dacă ar auzi ce-ați scris.)

C

Cosmina

Mulțumesc din toată inima pentru cascada de dragoste! Nu vă merit! Îmi doresc doar să vă strâng în brațe!

A

Anastasia

Vai Cosmina, te îmbrățișez tare!!!❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️ Tare rău îmi pare, pentru ce a spus colegă ta. Dar tu ai fost o Lady, ești un munte de bucurie! 🤗🤗🤗😘

C

Cosmina

Dragă Anastasia, ce vindecă îmbrățișările astea! Îmi sunt atât de prețioase!!!! Îți mulțumesc din toată inima!

Leave a comment