Hristos stă în mijlocul apostolilor. Rana din coastă este la vedere.
Toma se apropie. Ceilalți privesc. Toate sunt pregătite.
Și în viața noastră este la fel.
Dumnezeu este prezent. Sunt destule momente în care se apropie suficient de mult încât să nu mai poată fi ignorat.
Rămâne însă o distanță – a noastră.
Este locul în care ne oprim.
Lipsește acel pas pe care nimeni nu îl poate face în locul nostru.
Apostolii stau adunați și păstrează tăcerea. Sunt aproape de Hristos.
Se poate trăi toată viața aproape de Dumnezeu, și totuși fără întâlnire.
Toma îndrăznește. Se apropie de rană.
De locul în care iubirea a primit lovitura și a rămas deschisă.
De locul în care adevărul se lasă atins.
Mărturisirea se naște când omul se apropie de ceea ce îl va schimba.
Pentru fiecare vine un astfel de ceas.
Unii rămân privind. Alții fac pasul.
Hristos nu ne forțează. Rămâne acolo unde este.
Ne privește drept în ochi, cu rana deschisă. Și așteaptă.
Pr. Ioan Gînscă