Suie-mă munți și coboară-mă văi,
Aruncă-mă-n mare și adu-mă-napoi,
Împrăștie-mă-n vânt într-un pustiu,
Dar nu-mi lua credința! Fără ea… nu mă știu.
Fă-mi părul cărare prin labirint
Și ochii - ieșirea spre infinit;
Iar tâmpla, un cuib de gânduri pustiu.
Dar lasă-mi credința! Să pot să mai fiu.
Și prinde-mă-n mreje și fă-mă mireasă!
Și fă-mă și mamă, copiilor casă,
Și sfâșie-mi trupul să-i aduc pe pământ!
Dar nu-mi lua credința! Fără ea, eu nu sunt.
Ia-mi tinerețea! Frânge-mi genunchii!
Omoară-mi bărbatul! Zdrobește-mi rărunchii!
Lasă-mă-n lume un om fără rost!
Dar nu-mi lua credința! Îmi e adăpost.
Alina Mirică
2 Comentarii
S
Silvana B
…poate într-o zi, cineva, o va cânta! Mulțumim!
A
Ana Banica
De o mie de ori minunat!