-2.webp)
La asfințit, umbrit la chip,
Scria cu mâna pe nisip,
Și cum atunci mă regândea,
Simțeam că sunt altcineva,
Care nu se mai lasă dus
Decât de visul lui Iisus.
Așa că port de-o vreme-n piept
Raiul ce pâlpâie-n deșert
Și liniștea pe care-o am
O pun în sfeșnice la geam
Și o aprind din când în când,
Ca răul să se facă blând.
Monica Pillat
4 Comentarii
A
Ana Banica
Altcineva… făclia pe care mi-a pus-o El în piept m-a făcut și pe mine altcineva… Mulțumesc!
J
Jenica
❤️❤️❤️ Atât de multă iubire! Asta mă emoționează cel mai tare citind aici... Flacăra ce arde din iubire pentru Hristos Domnul transmisă în diferite moduri, și totuși mereu aceeași...
M
Maria
Amin!
A
Anastasia
❤️🙏