Ca o vită priponită
Ca o oaie rătăcită
Ca o fiară hăituită
Ca o casă bântuită
Ca o fată amăgită
Ca o șansă risipită
Ca o inimă-mpietrită
Ca un caier încâlcit
Ca un melc zdrobit
Ca un stup roit
Ca un vârf teșit
Ca un cântec tâlcuit
Ca un măr ce n-a rodit
Ca un vacarm nesfârșit
Ca un cerb pe-un țărm de mare
Ca un bec rămas aprins în plin soare
Ca un strigăt de după plecare
Ca o minte-ncremenită în uitare
Ca o amânare
Ca o-nstrăinare
Ca o întristare’n zi de sărbătoare
Ca un bivol înjugat
Ca un frumos vas crăpat
Ca un chip adânc brăzdat
Ca un ogor inundat
Ca un lac secat
Ca un brad uscat
Ca un talant îngropat
Maria Dragomirescu
Fotografie de Manuel Bartsch / pexels.com
5 Comentarii
Anastasia
❤️🤗🍁🍂🍃
Jenica
Citind, mi-a venit în minte această sintagmă: „tristețea cea îmbucurătoare”... Așa ești tu, Maria. Așa te simt eu că ești... ❤️🤗❤️
Georgiana
Răvășitoare poezie... Eu îi știu și varianta audio... Și mai răvășitoare...
Maria
Georgiana, ție am a-ți mulțumi pentru că am ajuns în Pridvor! Plecăciune Domnul să îți răsplătească bogat!
Ana Banica
Așa… e durerea care înflorește în adevărata Iubire