Cu o ceașcă de cafea în mână, citeam ceva fain despre o femeie și grădina ei. Bineînțeles că am uitat de cafea și am vărsat-o în poală! Pentru mine a fost ceva normal și amuzant.
Trebuie să facem curățenie în casă rapid, și unele trebușoare mă depășesc un pic, pentru că nu-mi place să mă grăbesc, plus că obosesc foarte repede. Nu pot face curățenie în toată casa într-o singură zi, pentru că aș cădea lată și m-aș ridica, probabil, peste trei zile.
Casa unde locuim nu avea ușă care să dea spre terasă, așa că l-am rugat pe soțul meu să desființăm o fereastră și caloriferul de sub ea, pentru a putea ieși direct în grădină.
Cele două pisici, una româncă, care își poate folosi doar trei piciorușe, iar cealaltă germană, au un loc special amenajat, înconjurat de plante puse de-a valma. La cea din România se remarcă foarte bine recunoștința, pentru că am luat-o de pe stradă, bolnavă cobză. Și cealaltă a fost foarte bolnavă, dar am luat-o de la cineva care ajuta adăpostul pentru animale. Nu le lăsăm să umble hai-hui prin toată grădina, pentru că românca se strecoară ca un jder prin orice crăpătură, iar cealaltă, blănoasă, atunci când se sperie, fuge în direcția total greșită. Așa că le-am împrejmuit o bucată bună din grădină numai pentru ele.
În jurul terasei sunt lilieci, crini, doi smochini (ale căror fructe nu apucă să se coacă), lămâiță, caprifoi, trandafiri, hortensii, mai multe soiuri de maci, margarete, trifoi, isop, multă levănțică, rucola, nalbă, oregano, rozmarin, cimbru, dafin, vinariță, garofițe, salvie obișnuită și un alt soi de salvie, mai aromat, pe lângă care, dacă trec, parfumul îmi rămâne mai multe zile pe haine.
Tot în partea asta de grădină este și un brad. Când l-am văzut prima dată, m-am gândit direct la vata pe băț din copilărie! Apoi, când am observat găurile din coroana bradului, pe unde ies și intră păsărelele atunci când se cuibăresc în el, m-am gândit că parcă aduc cu peșterile de prin munți unde se retrăgeau monahii și monahiile.
Pentru că îmi plac foarte mult culorile, am haine colorate, și uneori, când trec printr-o stare mai puțin bună și mă macină ispita întrebării cu ce să mă mai îmbrac, mă gândesc la cum sunt florile din grădină, și așa ele îmi rezolvă problema. Toate culorile se asortează, dacă le potrivesc ca în natură.
Aici, în partea asta din Germania, lumea se îmbracă în general în culori închise... Este atât de șters și trist! Odată, o femeie s-a oprit și pur și simplu m-a felicitat că am curajul să mă îmbrac culorat! Am rămas blocată.
În sat, am văzut că și proprietara magazinului de flori se îmbracă asemenea florilor, în culori. Deci suntem două!
Îngerii să vă îmbrățișeze cu frumusețea și parfumul florilor!
Anastasia
Fotografie de Hailey Galloway / pexels.com