Brațele părintești ale Sfintei

Sfântul Dumitru Stăniloae are un cuvânt tare frumos despre îmbrățișare: „Cel mai frumos și mai convingător discurs despre dragoste este îmbrățișarea!”. Cât de simplu, dar cât de minunat! Iar dacă mai pui la socoteală că îmbrățișarea vine chiar de la un sfânt sau o sfântă, atunci poți spune că te simți ca în Rai.

Da, chiar așa m-am simțit în brațele Sfintei Parascheva, căci despre ea este vorba. În aceste zile, doar despre ea este vorba, și ce bine e!

Mergem des la Sfânta, și fiecare întâlnire e o bucurie. Dar acea întâlnire a fost altfel.

Dis-de-dimineață, în miercurea din Săptămâna Luminată, ne pornim spre Iași. Era chiar ziua Sfântului Ioan, Apostolul iubirii. Și, gândindu-mă acum, îmi dau seama cât de tainic, de frumos și de intens au conlucrat sfinții între ei în acea zi. Cum spuneam, ne pornim spre Iași, cu o direcție necunoscută nouă până atunci: IRO, pe scurt, spitalul oncologic. Aveam nevoie de confirmarea diagnosticului și tot ce urma după acesta.

Părintele duhovnic ne-a dat instrucțiuni clare: „Plecați mai devreme, treceți întâi pe la Sfânta, și apoi la spital!”. Zis și făcut. Îmi amintesc perfect cum priveam în acea dimineață soarele care abia răsărise, cum învăluia dealurile în lumină caldă, cum simțeam fiecare kilometru ca pe un drum spre noi începuturi!

Parcăm mașina și o luăm la pas spre Catedrală. Înăuntru, miros de Cer și voce caldă. Utrenia. Eram doar noi doi, cântărețul de la strană și încă o doamnă. Ora 6:30. Din ce știam, atunci se deschidea și racla Sfintei, doar că, de la amalgamul de emoții, nici nu observasem că nu este vreun Părinte la raclă, prin urmare... racla închisă. Dar noi mergem direct spre Sfânta, soțul meu în față, eu în urma lui. Și, somnoroasă și cu emoții, repet, nu văzusem niciunul că racla este închisă. Soțul face închinăciuni, sărută racla și merge mai departe la închinat. Eu fac un pas și aud o voce: „Stați, stați! Să deschid racla, să vă atingeți de Sfânta!”.

Eu eram... uluită! Și efectiv, în fața mea, Părintele de rând face trei închinăciuni și ridică frumosul capac lucrat în argint. Nu pot spune, nu pot găsi cuvintele potrivite pentru ce am simțit. A fost  ca și cum Sfânta m-a așteptat și, când am ajuns eu la ea − deci eu, nu soțul −, mi-a deschis brațele și m-a cuprins. Așa îmbrățișare nu am mai simțit niciodată! Dintr-odată, sufletul mi s-a umplut de-atâta pace, liniște și binecuvântare, că mi-am zis: Orice va fi de-acum înainte, orice va spune doctorul, Sfânta Parascheva m-a luat în brațe și nimic rău nu mi se poate întâmpla! Așa a și fost!

Drumul spre spital a fost cu tăcere. Nu voiam să pierd nicio firimitură din liniștea și pacea pe care o primisem. E drept, când am intrat pe culoar, m-a zdruncinat puțin imaginea care mi se înfățișa înaintea ochilor: copii, tineri, bătrâni laolaltă... Pe toți ne aducea împreună boala și suferința. Îmi aud numele, intru în cabinet. Asistenta îmi pregătește fișa și-mi spune: „Ați venit în cel mai potrivit loc, noi cu asta ne ocupăm. Fiți fără grijă, va fi bine!”. Știam că va fi bine, orice-ar fi, căci aveam alături de mine ajutorul de nădejde, Prietena Nevăzută.

Vine domnul doctor, povestesc cele întâmplate, se uită pe hârtii și confirmă ceea ce se bănuia deja. Poate suna ciudat, dar când am auzit, a fost ca o suferință ce îmi bucura sufletul, ce îmi adusese o trăire și o stare în acea perioadă pe care eu nu am mai simțit-o niciodată. Era un dar de mare preț, care a schimbat pentru o vreme viața mea, transformând totul în lumină. Suferința te face să vezi frumosul din oameni, să te bucuri de orice te înconjoară, să nu te mai intereseze de nimic în afară de ceea ce Dumnezeu îți oferă.

Anul acesta, Dumnezeu mi-a mai oferit un dar, puțin mai mic decât cel de anul trecut, dar asemănător. Și când ? Cu o zi înainte să ne închinăm la Sfânta! Da, sunt zile de durere, de stări de tot felul, dar când ești pe mâna sfinților, totul e mai ușor. Părintele Epifanie spunea: „Durerea ne curățește. În durere și mâhnire, omul se simte ca o furnică neînsemnată în univers, și atunci caută ajutorul lui Dumnezeu! Iar ajutorul vine prin cei ce I-au slujit, L-au iubit și L-au urmat!”.

Alexandrina