Logo

Capcana de prins bărbați

Data Publicării

Textul acesta este o capcană! O capcană de prins bărbați în mreaja lui Hristos! Sau, dacă vreți, o mână întinsă a invitație să ne scrieți. Veniți cu bucuriile și tristețile voastre lângă noi! Povestiți! Nu știm cum lucrează Dumnezeu, cum și cine se va folosi. Nimic nu este în zadar. Poate un orfan de astăzi te va lua pe tine, bunicule, sau pe tine, tinere, drept exemplu, și astfel va birui! Va birui păcatul!

Sunt o femeie cu părul cărunt și cu destul de multă experiență în spate, de aceea îmi permit. Da, îmi permit să spun: Iubesc! Iubesc bărbații care vin la biserică! Cei care se topesc de dragul lui Hristos! Cei cărora li se înmoaie ochii, li se pierde glasul și încearcă, din răsputeri, să-l dreagă bărbătește, ca să nu le vadă cineva slăbiciunea. Iubesc când văd bunicii cu nepoții în brațe și le povestesc câte-n lună și în stele! Iubesc călugării care, dintr-o dragoste sinceră și nestrămutată, au ales să se facă pe sine copii ai Maicii Domnului! Am avut de-atâtea ori ocazia să mă pierd, pur și simplu, să mă pierd ascultând cât de duios Îi cântă Domnului în strană... Și nu, nu este vorba de calitățile vocale, ci de ceea ce transmit.

Îmi amintesc eram odată cu soțul la o mănăstire, undeva în creierii munților. Singură obște era preotul slujitor (care era și stareț) și un bătrân neputincios, pe jumătate orb. Am avut bucuria să participăm la o Liturghie. Vă mărturisesc că niciodată, dar absolut niciodată până atunci nu am auzit o voce mai falsă, dar... atât de duioasă! Oare reușesc să explic? Nu cred... Pentru că nu cred că există cuvinte care să transmită acea dragoste! Îi cânta atât de prost, dar felul cum stătea în strană și din tonalitatea cu care rostea cuvintele, aveai senzația că în fața lui era Însăși Hristos... și nu Îi cânta, ci Îi povestea! Îi povestea Lui!

Iubesc acest bărbat! Iubesc iubirea ce face parte din ființa lui! Dacă am reuși să-l închidem pe Hristos în închisoarea inimii pe viață, El, ca un Bun, ne-ar inunda toate ferestrele sufletului, și lumina ar țâșni din ochi, din cap, din creier… 

Dragii mei bărbați, tătici, bunici sau tineri, vă roagă o femeie, mamă și mâine-poimâine bunică, căutați-L pe Hristos și condamnați-L la închisoare pe viață în inimile voastre!

Jenica Gavrilă

Fotografie de The Ascetic Experience


18 Comentarii

I

Ioan Alexandru Tătaru

În inima noastră nu putem să-L închidem pe Hristos. Hristos, Care n-a rămas închis în Iad, nu poate rămâne închis în iadul nostru personal, care este în inima noastră. Sfantul Siluan spunea că Duhul Sfânt este Cel ce sălășluiește în inima omului, pe care o părăsește la apariția primului gând păcătos. Iar Sfântul Serafim de Sarov spunea că scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt. Deci, noi ar trebui să dobândim trezvia ca să putem să-L păstrăm pe Duhul când El va binevoi să sufle, în adiere ușoară, asupra inimii noastre. Prin chemarea numelui lui Hristos în inima noastră, noi căutam să-L atragem pe Duhul. Mintea mea proastă cam atat a înțeles. Iar eu mă simt iar ca un fariseu, vorbind despre lucruri care mă depășesc. Iertați-mi îndrăzneala. Am ani 42, o soție de aproape 10 ani, 3 copiii cu ea.

A

Anca Stanciu

Dragă Ioan, în primul rând, mă bucur de cunoștință! Apoi, mărturisesc că sunt de acord cu tot ce scrii. Aceste lucruri le publicăm și noi pe site și, poate ai văzut deja, atât Sfântul Siluan și Sfântul Sofronie, cât și Sfântul Serafim din Sarov fac parte din „programul” acestei reviste. Pe ei ne sprijinim și noi. Faptul că nu scriem zilnic despre aceste lucruri este doar din pricină că aceasta este o revistă în care nu vorbim doar de aspecte duhovnicești. Este un „pridvor”, nu o „biserică”. Dar un „pridvor” în care încercăm să păstrăm o comunine de dragoste, de bucurie, de rugăciune unii cu alții, unii pentru alții, fie femei, fie bărbați (sunt și câțiva preoți care scriu pe acest site, cred că i-ai remarcat deja). Iar când publicăm articole duhovnicești, exact despre lucrurile pomenite de tine scriem. Nici mai mult, nici mai puțin. Dar și asta sunt sigură că ai văzut deja. Și iată câte lucruri ne leagă! Bucurie soției și copiilor! Cu mult drag, Pridvorenii (prin care te numeri și tu:)

U

Un bărbat

Deci e mai mult în afara Bisericii decât înăuntru... Ha, ha! E bine când e asumat. Bravo, Ioane! Mai trebuie și reacții autentice și la obiect. Alminteri... cum spunea Eminescu: "E ușor a scrie versuri, / Când nimic nu ai a spune, / Înșirând cuvinte goale, / Ce din coadă au să sune..."

J

Jenica

Așa este, Ioan! Așa este! Hristos Însuși este și viața, și bucuria, și suflarea. Ce este al nostru din câte avem? Nimic! Absolut nimic! Cuvântul meu a fost doar o metaforă. Oare cum ar putea raza să oprească soarele? Uite, primește, te rog, astfel scrierea/ rugămintea mea. Doamne, Te rog cu lacrimi, rămâi cu / în mine și învață-mă să rămân lângă Tine! Cu toată dragostea mea îți îmbrățișez copilașii și mă rog să vă ocrotească pururi Măicuța Domnului, Stăpâna și mama noastră, a tuturor!!

U

Un bărbat

Și nu înțeleg reacțiile acestea la orice text scris de vreo femeie, reacții total disproporționate, exaltate, cu niște laude exagerate de care nici cei mai mari dramaturgi nu s-au bucurat vreodată... Ce este atât de formidabil, emoționant, răvășitor pentru a trezi reacțiile astea leșinătoare și frivole? Face parte din solidaritatea femeiască de genul: "Go, girl!" sau "Girl power!" cumva? Adică dacă e atâta entuziasm pentru un text încărcat de tot felul de metafore mai mult sau mai puțin frivole... ce se întâmplă la întâlnirea cu vreo mare operă? Se leșină de-a dreptul? Se cheamă salvarea? Dacă ne-am lăuda așa în public, noi bărbații, ați spune că suntem misogini sectari și că e slavă deșartă... Mereu dublu standard (plămada feminismului).

A

Anca Stanciu

Deci a funcționat! S-a prins bărbatul în capcană! În stilul lui, bărbătesc, dar iată ce bine scrie! Să-l ridicăm în slăvi, fetelor!

J

Jenica

Exact asta am gândit și eu! Ce bine scrie!

U

Un bărbat

Dragă femeie, noi nu suferim de lipsa slavei... asta e ispită muierească. Noi ne știm locul și cât putem... voi, în schimb, oscilați între deznădejde și depresie și exaltare și megalomanie... Vorbesc în general, pentru că toți tratează fenomenele generale prin prisma individualistă, dar noi suntem unici din perspectiva creației, la păcate nu a inventat nimeni vreunul nou... aceleași sunt de când lumea (cea căzută). Eu zic să mai lucrați la lucrurile cărora le picați pradă în grup, nu ca individ. Evident, printr-o asumare "pe persoană fizică"... cum se spune?... "Fă tu diferența"... Până atunci însă, e nevoie să realizăm că regele e gol și să nu-i mai lăudăm straiele plăsmuite colectiv. Cele mai urâte păcate în istorie au fost comise în popor, la grămadă... vezi Sodoma și Gomora. Până la patimile și faptele oribile la care s-a dedat lumea atunci, a stat ideologia... cea care se insinuează fin, sistematic, impresionant... sexy. Treaba voastră. Țineți-vă slava acasă și dați-o unde trebuie. Dacă eu v-am reproșat distribuția slavei deșarte nu era pentru că vreau s-o atrag spre mine... asta este o gândire puerilă de puștoaică obraznică gratuit. Dacă ai muniție cu adevărat, nu arunca cu coji de pepene. Să vedem ce a zidit atâta studiu la o femeie.

J

Jenica

Dacă îmi îngădui, aș vrea să știu de ce ești atât de supărat pe femei? Simt o furie! Da, unele pe care le spui aici le împărtășesc și eu (supriza?☺️) . Dar, dincolo de subiect, simt o înverșunare... Să știi ca mi-a plăcut enorm treaba cu cojile de pepene. Chiar am zâmbit. Și, apropo, eu sunt Jenica. Și aici, și dincolo de ecran. M-aș bucura să îmi spui numele tău. Îți mulțumesc anticipat! 🤗

A

Anca Stanciu

Dragă bărbate, atâta studiu pe care l-am făcut a zidit la femeia (și mama) care sunt dorința aprigă de-a uita tot ce-am învățat pe băncile școlii, căci, așa cum spune Sfântul Siluan, multa știință de carte aduce mândrie, iar mândria ne împiedică să iubim. Aș vrea să iubesc, și atât. Și pe tine.

U

Un bărbat

Atâta vreme cât specificul Pridvorului, unde multe din articole sunt niște manifeste închinate feminității amestecate cu misticism, unde și Sfinții funny folosiți pentru promovarea cultului pentru femeie, adică o revistă care ar trebui să numească "Femeia o zeiță, cu sau fără batic", ce bărbat să vină să... ce? În afară de cei care contribuie platformei de zeificare a eternului idol pentru bărbații slabi: femeia. Spuneți, vă provoc, un singur beneficiu real pe care l-ar putea avea un bărbat de la o femeie, altul decât... știm noi care? Nu ce ar fi frumos, ideal etc., ci efectiv astăzi, acum. Aștept cu maximă curiozitate.

J

Jenica

Cum spunea părintele duhovnic, și bărbatul la început a avut nevoie de o mamă... ☺️ Pentru că așa minunat le-a făcut pe toate Bunul Dumnezeu!

U

Un bărbat

Biologic așa este, dar mama naște și tatăl crește. Mă refer nu la îngrijirea celor trebuincioase fizic, ci a predării lecțiilor de viață. Comunismul aici și materialismul capitalist de afară au distrus mama de când au trimis-o la muncă cu alți bărbați.

J

Jenica

Sunt perfect de acord. Știi? Avem aici, lângă noi, o mamă medic cu 6 copii (dacă nu greșesc și sunt mai mulți) și este foarte mulțumită și bucuroasă să fie mamă. Însă, vezi tu, și firea noastră uneori ne îndeamnă să obosim... Acea oboseală uneori o descriem aici. Fiecare în felul său. Sincer? Chiar îți mulțumesc ca ne scrii. Cu toată sinceritatea îți spun. Te rog și mă rog să simți asta.

A

Anastasia

Draga mea Jenica, cât de frumos și adevărat ai scris! Într-adevăr, trebuie mult curaj să scrii aici. Eu am primit curaj de la cei care scriu, și mă și folosesc foarte mult! Te îmbrățișez cu tot dragul, O alta femeie cu niște păr cărunt! ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️🤗🤗🤗

J

Jenica

Și eu te îmbrățișez strâns-strâns! Mă simt ca o ceapă degerată care, cu fiecare scriere, mai dă jos un strat de uscăciune. Dar dacă nu vom îndrăzni, nu vom birui în Hristos! ❤️🤗🤗🤗

A

Aichimoaie Mihaiela

Stilul tău de a scrie este plin de emoții, care aduc lumină în suflet, iar personajele sunt vii și reale. Ne regăsim toți (cei care citim) în scrierile tale, eu mă regăsesc, numai că nu știu a exprima decât pe "mutește". Ție, Ți-a dat Măicuța Domnului acest Dar, de a așterne în scris această "treabă" care nu este deloc ușoară, căci în spatele acestor texte se ascunde o muncă titanică. Mulțumim, atât putem spune! Măicuța Domnului să-ți răsplătească dragostea și jertfa ta, om minunat!❤️

J

Jenica

Bunul Dumnezeu și Măicuța Domnului să ne dăruiască tuturor dragoste unul pentru celălalt. Fără dragoste ne-am simți extrem de singuri. Și eu te îmbrățișez strâns, Mihaela mea dragă!❤️🤗

Lasă un comentariu