Flămânzi și nedormiţi, pe ape,
Ne întorceam cu barca goală,
Când L-am văzut la mal pe Domnul.
Ne-a făcut semn, ca altădată,
Unde să aruncăm năvodul
Și ce delir de bogăţie
Am scos atuncea din adâncuri!
Cum se zbăteau, zvâcnind ca peștii,
Năuce, inimile noastre,
În sfânt misterul regăsirii!
Eram cu El... Ne înviase...
Monica Pillat
Din volumul „Chilia fără ziduri”, în curs de apariție la Editura „Spandugino”
2 Comentarii
A
Andreea M.
Îmi place tare mult cum scrie Monica Pillat!
A
Ana Banica
Ah Doamne! Cât de minunat de concretă imagine! Ne cere să aruncăm năvodul ca să pescuim inimile noastre submarine, amfibiene, și ne aduce la lumina soarelui de mare… Mulțumesc pentru tabloul minunat pe care mi l-ați oferit azi!❤️