Cu sfială, în Pridvor

Mi-am pregătit inima, mi-am șters încălțările și am pășit cu sfială în Pridvor. Am răsuflat adânc și am privit, prin ușa larg deschisă, în casă. Orbită de lumina ce țâșnea din cei ce erau acolo, mi-am închis ochii. Am așteptat să mă obișnuiesc puțin, apoi cu sfială am pătruns înăuntru. Încet, încet, am început să deslușesc suflete rănite, suflete pline de pace, suflete dornice să împartă... fiecare are povestea lui. Am privit spre Hristos. Și, cumva, mi-a spus: „Hai, îndrăznește!”. Și am îndrăznit… Am pășit încet, parcă să nu deranjez, să nu cumva să alung lumina ce încă țâșnea din fiecare din voi... Și așa fiecare mi-ați spus povestea voastră. Am plâns, am surâs, m-am emoționat, m-am bucurat cu fiecare dintre voi. Și vă mulțumesc!

Dacă îmi îngăduiți, vreau să vă mărturisesc și eu ceva... nu despre mine, ci despre voi. Recent a fost prezentată Sfânta Sofia cea nouă de la Klisura. Ei bine, așa a fost să fie că ieri am ajuns din nou acasă la ea. Soțul meu le-a povestit maicilor despre dragostea cu care noi, toți cei ce citim, am primit-o pe sfântă în viața noastră. Deci, iată! Voi toți, cei ce ne luați de mână și ne călăuziți, voi, cei ce vă opriți în Pridvor, cu smerenie și tainic ne împingeți puțin de la spate să îndrăznim să pășim în Lumina casei… duceți în văzduh semințele! Fericiți cei ce le găsesc, le udă, le sădesc, și mai pe urmă se hrănesc cu roadele lor!

Dragii mei, vă iubesc! Și urarea mea pentru voi este să aveți spor și roadă bună!

Jenica voastră

PS. Am scris aceste rânduri din poarta Mănăstirii Odighitira, de la picioarele Cuvioasei Macrina… exact așa cum mi-au venit cuvintele. Din preaplinul inimii. Vă iubesc pe toți! Mare este lucrarea voastră! Ați adus multă bucurie oamenilor!

Împreună în Pridvor