Cum își poartă crucea un copil de cinci ani

Anul trecut pe vremea asta, o bună prietenă m-a întrebat de unde am luat cruciulițele de argint ale băieților, vrând, la rândul ei, să ia pentru copii unele simple, dar deosebite. Ținându-i minte gândul, când am ajuns la pangarul unde găsim mereu lucruri alese cu bun gust, i-am luat lui A. cruciulița care mi s-a părut cea mai frumoasă. Întâmplător, era și Vlădica acolo cu niște domni și, când a văzut ce-am luat, mi-a zis: „Da, asta e crucea care-mi place și mie cel mai mult!”. Cât m-am bucurat!

I-am dăruit-o lui A. cu tot dragul. Și, când l-am întâlnit în parc după vreo câteva zile, o avea la vedere, purtând-o strălucind de bucurie. Am crezut că face asta doar ca să văd eu că o apreciază, dar după aceea prietena mea mi-a spus că o arată tuturor pe unde se duce.

Deunăzi primesc un mesaj de la ea: „A. se simte foarte rău de aseară, dar asta l-a făcut să vorbească din suflet. Mi-a zis că, atunci când îi este frică de ceva, își ține crucea strâns în mână până adoarme. De când a primit crucea de la voi, este nedespărțit de ea. Mereu și-o scoate peste bluză, indiferent de situație. Astăzi a vărsat și a atins-o, și era așa de supărat... Este singurul dar primit vreodată de care nu s-a mai despărțit și de care a avut atâta grijă”.

M-au emoționat mult aceste rânduri despre sinceritatea unui băiețel de cinci ani... Și m-am întrebat așa: „Oare eu îmi port crucea cu atâta bucurie ca el, nerușinându-mă de ea, indiferent de situație...? ”

„Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, carea gonești dracii cu puterea Celui ce Sʼa răstignit pre tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, și Sʼa pogorât la iad, și a călcat puterea diavolului, și a dăruit nouă pre tine, cinstită Crucea Sa, spre gonirea atotpizmașului” (din rugăciunea Cinstitei Cruci)

Georgiana Camalessa