Cum râd sfinții?

Sfinții râd și ei, dar de ei înșiși, cu autoironie și duioșie, cu șăgălnicie și domol, râd că tuturor li se întâmplă minuni, numai lor nu, toți primesc semne și vestiri de la Dumnezeu, numai ei nu, toți mor când le vine vremea, numai ei sunt ținuți în viață - și nu o zi sau două, nu o lună sau un an, ci ani și zeci de ani. Hehehe... păi de ce? Păi dac-așa voiește Domnul! Hehehe!

Ștrașnică mașinărie internetul ăsta, să ni-i aducă așa aproape, ca să râdem și noi cu ei. Că la sfinți, până și umbra râsului tămăduiește de orice necaz, încruntare, bosumflare, neiubire și nemântuire.

A.S.

Essex, 11 ianuarie 1991

Povestește Părintele Sofronie și se bucură Gheronda Iosif Vatopedinul și ai lor.