Doamne,
Te căutam printre oameni
Uneori mi se părea ca Te-am găsit
Și apucam pe câte unul de mână
Strângându-l spasmodic
Dar din atingerea aceasta
Nu izvorau minuni
Nu se tămăduia
Nici femeia gârbovă
Nici demonizatul
Și-atunci, Doamne,
Îmi lăsam mâna în capcană
Și,
Ca o șopârlă înțeleaptă,
Porneam, mai desăvârșită
Cu o lipsă,
În căutarea Ta.
Anca Stanciu
5 Comentarii
MT
Tu, Iisuse Doamne, Din veșnice toamne Vii să mă ridici Căci mă știi pe aici Că-s cam uscat Că-s tot în păcat Și mă vrei de Înviere Ca să-Ți fiu durere Să-Ți simt suferința Să-Ți dau neputința Să-Ți văd Patima Să-Ți dau lacrima Să Te văd pe Cruce Cum în Rai Te-oi duce Cu cel criminal Și cea desfrânată Cu hoțul de cai Minune... ce mai!!!
Jenica
Îmi amintesc odată, într-o discuție, părintele duhovnic mi-a spus: Jenica, uite unul care a gustat harul dar vorbește cu atât de multă uimire despre harismele celorlalți… dar, Jenica, dacă el însuși nu i-ar ști gustul, ar trece simplu mai departe. Ei bine, Anca, bucuria mea, dacă în tine nu ar șade acest dor, inima ta nu ar putea descrie atât de bine... Deie Domnul să rămâi veșnic în această Bucurie.🤗
Anastasia
Anca, ce frumos! Mi-a umplut inima! ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Ana Banica
Ancă-înger-păzitor al cozii mele de șopârlă înțeleaptă în creștere! Îmi crește coada inimii citindu-te!
Cosmina
Anc iubit, cum știi tu prinde un adevăr de aripi și a-l ține să-l putem privi... E minunat.