În prag de 1 Decembrie, mă urmărește o poveste de familie, din Ardealul de dinainte de Marea Unire. Protagonistul s-a chemat Tribuniu − da, un nume care poate părea azi bizar, la fel ca și Ulpiu, fratele lui... Ulpiu și Tribuniu aveau rădăcini adânci în mica nobilime locală română din Ardeal − a existat această „clasă”, contrar generalizărilor din cărțile de istorie. Erau urmașii în linie directă a trei frați înnobilați de Sigismund Bathory la începutul secolului al XVII-lea, pentru fapte de arme și loialitate: Ioan, Gheorghe și Andrei Almassy (la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu înviorarea mișcării de eliberare națională, tatăl fraților începe să semneze cu varianta românească a numelui, Almășescu).
Familia își păstrase confesiunea ortodoxă și erau foarte atenți să dea copiilor nume latine sau grecești, care nu puteau fi maghiarizate. Chiar dacă știau bine maghiara și germana în care își făcuseră studiile, în casa lor se vorbea doar româna – cu toate că soția lui Ulpiu era jumătate unguroaică și jumătate austriacă. În Ardeal, mai ales în comunitățile urbane, mai ales în clasele intelectuale, căsătoriile interetnice și interconfesionale erau la ordinea zilei... în mod evident nu erau evitate, ci funcționau ca un mod de integrare și stingere a aversiunilor.
Tribuniu Almășescu absolvise studii de arhitectură și inginerie la Viena. În primii ani ai secolului al XX-lea, proiectase Școala Pedagogică din Deva și un pod peste Mureș. Tribuniu și Ulpiu erau membri activi ai mișcării naționale românești din Ardeal, ducându-și crezul cu exuberanța tinereții. Să fi fost cu câțiva ani înainte de 1918, într-o seară, într-un local din Deva, într-un moment de exaltare, Tribuniu se urcă pe masă și cântă „Deșteaptă-te române!”. Este săltat de poliție și dus în detenție. A lipsit niște ani, iar familia n-a aflat niciodată unde fusese închis... S-a întors bolnav de tuberculoză în 1918. N-a putut merge la Alba Iulia, era prea măcinat de boală. S-a stins în ianuarie 1919. „Deșteapă-te române” l-a costat viața. Familia a consemnat însă că n-a regretat nici o clipă.
1 Decembrie este o istorie mare, căreia îi țin trena mii de istorii mai mici și mii de suflete care au crezut în Unire, peste tot în Ardeal. Acolo, „Deșteaptă-te, române” e mai prețios. Mult mai prețios.
Adriana Scripcariu