Publicarea în limba greacă a corespondenței mele cu Frank-Anthony Atwood, un condamnat la moarte, și soția lui, Rachel-Sarah, a mișcat inimile multor cititori și am primit scrisori impresionante, în care oamenii își exprimau admirația pentru credința, răbdarea și curajul acestor oameni.
Chiar este minunat felul în care un condamnat la moarte dintr-o închisoare de maximă siguranță din Arizona, SUA, s-a învrednicit să-L cunoască pe Hristos ca adevăratul Dumnezeu, să se pocăiască, să trăiască în închisoare ca un ascet și pustnic, și să meargă la execuție cu bărbăție și credință în Dumnezeu, după ce în detenție primise Botezul ortodox, iar înainte de execuție, Schima mare!
Mai este uimitor și felul în care o femeie, o atletă, a iubit un condamnat la moarte și l-a sprijinit în tot acest parcurs greu din viața lui, dând dovadă de cuget jertfelnic și lepădare de sine, lucruri de neconceput pentru mulți din contemporanii noștri!
Ne-am obișnuit să teologhisim prin reflecții înalte, când, de fapt, teologia este cuvântul despre Dumnezeu, atingerea rănilor sufletești ale oamenilor îndurerați, împărtășirea de energia nezidită curățitoare, luminătoare și îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, desprinderea minții de simțuri și de cele simțite și întoarcerea ei în inimă.
Teologia aceasta o trăia Anthony într-o închisoare de maximă siguranță din America, iar dorirea lui până la execuție a fost să afle cum coboară mintea în inimă și se săvârșește Rugăciunea lăuntrică. Bărbăția de care a dat dovadă până la sfârșit este dovada împlinirii dorinței lui și a întâlnirii sale cu Hristos.
Mai mult, parcursul lui Anthony ne arată capacitatea fiecărui om de a trece de la întuneric la lumină, de la după chip la după asemănare. Dar și parcursul lui Sarah ne arată ce este dragostea jertfelnică. Atât Anthony, cât și Sarah ne dezvăluie cât de tare însetează omul zilelor noastre după Dumnezeu și după viața ortodoxă. Acesta este obiectul pastorației ortodoxe. De aceea, cartea aceasta reprezintă un adevărat izvor de însuflare duhovnicească, fiind o teologie ortodoxă pusă în faptă.
Fiecare om, încă de la creație, a fost plăsmuit cu un țel foarte înalt. Se aseamănă cu avionul, care a fost construit ca să zboare, nu ca să stea pe pistă, în aeroport. Omul nu se satură cu „roșcovele”, ci caută „vițelul cel îngrășat”, așa cum ne arată parabola fiului risipitor. Și de multe ori mă întreb dacă noi, păstorii, chiar avem puterea și știința de a răspunde năzuințelor înalte ale oamenilor.
Iată sensul cel mai profund al cărții!
Îi mulțumesc Maicii Starețe Evloghia și monahiilor de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Diaconești că, prin traducerea acestei cărți, cititorului i se arată cum poate trăi ortodox în „închisoarea lumii acesteia”, deschizându-i-se „o fereastră către veșnicie”, „către nesățioasa dragoste a lui Dumnezeu”, către foamea și setea de neostoit a oamenilor după viața cea veșnică în Hristos.
Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului și Sfântului Vlasie
Din „Un condamnat la moarte ascet. Corespondența cu Anthony și Sarah Atwood”,
în curs de apariție la Editura Bonifaciu
Traducere de Mănăstirea Diaconești
https://inpridvor.ro/lectia-de-rugaciune/
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!