Dumnezeu îmi tăia aripile
Iar eu mă luptam cu El
Crezând că
Dar El, chirurgical,
Iar eu, fără anestezie,
Urlam, mă zbăteam
Degeaba.
Până când am uitat
Cum să zbor
Și am devenit
Zborul.
Anca Stanciu
8 Comentarii
Maria Popescu
Uitându-l pe "de ce"... ce bine este... Mulțumim, Anca!
Ancuța Achim
Superb 👏 Cuvinte care te pătrund. O poezie cu mult sens 😇🙏🥰
Pr. Sergiu
Extraordinar! Cuvintele pe care ți le dăruiește Domnul au o forță aparte: luminează, ating inima și rămân acolo.
Jenica
Citind m-am cutremurat din toată ființa, pentru că am simțit cumva... zbaterea fâlfâitului de aripi... Domnul iubește ostașii, și mai ales pe cei din linia întâi☺️❤️❤️❤️❤️❤️
Maria
Crezând că [] Până când am uitat cum [] Și am devenit! Dragă Anca!
Cosmina Dragomir
Ce extraordinar și ce dureros... Te pup pe grefa scumpă. De asta ești așa scumpă!
Iulia
Ce minunat!
Anastasia
Uaaaaaau ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️