Ne vorbește Starețul Tadei de la Vitovnița
De la Părintele Arhimandrit Ambrozie de la Optina am luat aminte cum, de la stareţii săi, a căpătat înţelegerea că Domnul ne cere să ne preschimbăm în dragoste. El însuşi era cuprins de o astfel de dragoste! Niciodată nu i-a făcut vreo mustrare vreunui monah, nici vreunui frate. Nu a dojenit niciodată pe nimeni, nu a pedepsit niciodată pe nimeni. Şi erau probleme, fireşte, ca pretutindeni în fiecare casă... multe astfel de neplăceri. Dar el niciodată nu a spus: „De ce ai făcut aşa şi nu altminteri?”. Pe toate acestea le încredinţa Domnului, ca Domnul să le rânduiască.
Niciodată, pe nimeni nu a mustrat. Am văzut asta pe mine însumi. Cea dintâi ascultare pe care am primit-o a fost să păzesc via – şi, bineînţeles, din pricina mea, via a fost prădată. Atunci mi-au dat ascultare să păzesc oile. Mi-au dat să citesc Ceaslovul, dar eu am adormit şi, când m-am trezit, oile nu mai erau, toate intraseră în ţarină, unde mâncau fasolea. Ştiam că va veni stăpânul ţarinei, el era dijmaş de-ai noștri, şi se va plânge la stareţ, care mă va mustra că nu am păzit bine oile. Și a venit omul acela, s-a plâns la stareţ, dar pe mine nu m-a mustrat nimeni, ci doar a venit iconomul şi mi-a spus: „Batiuşka a blagoslovit altă ascultare pentru tine, să păzeşti vacile”.
Apa Moravei ridicase mâl peste măsură, şi dijmaşii făcuseră acolo grădini. Aveam şase vaci, iar eu citeam din Ceaslov; le număr, toate vacile erau acolo – mie așa mi se părea, că toate vacile erau acolo. Însă, când m-am uitat iarăși, lipsea o vacă bătrână! Ea trecuse într-o grădină, apoi într-alta, şi distrusese tot – şi de abia începuseră să dea căpăţânile de varză! Am stat şi m-am gândit: „Acum va veni stăpânul să mă bată cu sapa!”. El a venit mai târziu la mănăstire să se plângă de grădina distrusă. A venit mai târziu iconomul şi mi-a spus: „Batiuşka a blagoslovit pentru tine o altă ascultare, vei fi trapezar şi la biserică te vei îngriji de cădelniţă”. Nimeni, omule, care să-mi spună: „De ce nu ai păzit vacile, ce-ai făcut?!” – nimeni, nimic, nimeni să mă mustre! De necrezut!
Din Arhimandritul Ambrozie se revărsa o dragoste aparte, nemaiîntâlnită. Aceasta se vedea în el. Înseamnă că el a înţeles drept viaţa de la stareţii săi din Sihăstria Optinei, a înţeles ceea ce este mai de preţ – dragostea.
Din „Pace și bucurie în Duhul Sfânt” de Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița
Editura Predania 2010
Traducere de Valentin-Petre Lică