Domnul s-a pogorât

Dac-am arat și-am semănat,

acum e timp de colindat,

pe la vecini și-n lumea toată,

să ducem veste minunată.

În loc de stea, inima mea,

în loc de lemne și cărbune,

om pune foc de rugăciune,

în loc de tulbure rachie,

om pune iz de psalmodie.

Și om cânta fără grăbire

doar cu lumina din privire,

căci Domnul s-a pogorât drept

până în peștera din piept.

Anca Stanciu