Săptămânile acestea, am tot citit știri despre cei șapte bebeluși care au murit într-un spital din Iași. M-am cutremurat și, în același timp, mi-am dat seama, încă o dată, că viața omului pe pământ este atât de firavă, ca o floare amenințată de ger. Multe vieți de copii se scutură sau se ofilesc prematur, uneori fără a avea ocazia de a lumina măcar cu un zâmbet chipul părinților care i-au zămislit. Când neglijența sau nepriceperea se adaugă la cauzele acestor tragedii, suferința atinge paroxismul, unindu-se cu mânia și ura. Întrebarea care se preumblă pe buzele tuturor este, inevitabil: „De ce lasă Dumnezeu să se întâmple așa ceva?”. E un strigăt îngemănat cu reproș, izbucnit dintr-o credință rănită și, totodată, o rugăciune care nu acceptă refuz.
În urmă cu trei ani, pot spune răsuflând ușurată, am trecut împreună cu soțul meu printr-o experiență-limită, dincolo de puterile omenești. Îmi dau seama că a venit timpul să mărturisesc cele petrecute la nașterea mezinei noastre, așa cum m-a îndemnat o prietenă dragă, zicându-mi: „Minunile nu se țin ascunse, ci se mărturisesc, spre slava lui Dumnezeu”. Și totuși, mi-au trebuit exact trei ani ca să pot așterne pe hârtie totul… Mă gândesc cu recunoștință și cu lacrimi în ochi acum ce minune a făcut Dumnezeu cu mezina noastră, Fotiní-Parascheva! De ce personal medical dedicat și de ce susținere am avut parte atunci! Le sunt recunoscătoare veșnic doamnelor doctor, care nu uitau să-mi spună câte o vorbă bună, de mângâiere, atunci când îmi relatau situația ei medicală. De asemenea, le mulțumesc și doamnelor asistente de la Neonatologie care îmi mărturiseau cât de dragă le era Fotiní și cum o drăgălășeau de frumos!
Zilele de 13 și 14 octombrie vor rămâne pentru totdeauna în istoria familiei noastre – zile de lacrimi, dar și de lumină. Cu trei ani în urmă, în ajunul praznicului Sfintei Cuvioase Parascheva din 2022, mi-a venit sorocul nașterii. Totul a decurs natural, repede și bine, venind pe lume o fetiță minunată, cu scor Apgar 10. Știam deja că îi vom pune numele Fotiní, după Sfânta Fotini Samarineanca – și, cu adevărat, a fost o lumină coborâtă din Lumină.
După doar câteva ore însă, doamna doctor – o femeie de mare finețe și omenie, medic-primar la Neonatologie – mi-a spus pe un ton blând, dar fără a putea ascunde o vădită îngrijorare, că fetița nu respiră bine și că este nevoie să fie ținută sub observație. Am fost cuprinsă imediat de o neliniște adâncă și, copleșită de această veste neașteptată, am început să o rog fierbinte pe Cuvioasa Parascheva, prăznuită atunci, să-i poarte de grijă și să o acopere cu rugăciunea ei. Am chemat și ajutorul Sfântului Gherasim, cel grabnic ajutător în boli și suferințe trupești, încercând să prind puțin curaj și să sper că totul va fi bine.
A doua zi, dis-de-dimineață, o asistentă a intrat în salonul meu și m-a chemat:„Hai, mami, că-ți moare fetița...”.
Am fugit tremurând și am găsit-o înconjurată de echipa SMURD, deoarece făcuse pneumotorax, o afecțiune respiratorie care, în orice clipă, îi putea pune în pericol viața. A fost transportată de urgență la spitalul de chirurgie pediatrică, unde soțul meu, spre a permite medicilor să-i facă procedurile necesare, a semnat declarația prin care își asuma că micuța poate muri în timpul intervenției. Între timp, am botezat-o de urgență, încrezători că astfel o vom încredința Doctorului ceresc.
La nici 24 de ore de la naștere, vestea celor petrecute a plecat spre Părinți duhovnici, rude și oameni dragi, fiecare încercând să ne ajute cu o mângâiere și o rugăciune. S-au făcut multe rugăciuni pentru micuța Fotiní. Preasfințitul Benedict, care se afla chiar atunci la racla Sfintei Parascheva, s-a rugat fierbinte pentru ea și, în același timp, o maică dragă mie se ruga la moaștele Sfântului Gherasim pentru vindecarea micuței.
Cred că dragostea celor din jur și puterea rugăciunii colective au săvârșit în mod fericit minunea. Operația s-a dovedit un succes, iar după paisprezece zile petrecute la Terapie Intensivă, micuța Fotiní-Parascheva s-a întors în brațele mele. În tot acest timp, a fost hrănită cu laptele meu și cu nădejdea noastră neclintită. Au fost zile grele, de o intensitate aproape de neîndurat. Simțeam că aerul e dens, că timpul s-a oprit. Soțul meu stătea la capul ei, la Terapie, și îi vorbea mereu, îi cânta, la îndemnul unei alte doamne doctor minunate, care o operase. Prietenii au cerut altor prieteni să se roage, și aceștia, la rândul lor, au cerut mai departe. S-a format un lanț de rugăciune uriaș, care a trecut din România în Grecia, Germania, America, Belgia și Franța. Am aflat mai târziu câți s-au pus în genunchi atunci pentru ea.
Tot în acele zile, o prietenă mi-a trimis un mesaj care mi-a rămas adânc în inimă:„Paula Parascheva, cea plecată la Domnul, respiră acum împreună cu Fotiní-Parascheva!”.Am știut atunci că nu era o simplă metaforă, ci un semn tainic al iubirii lui Dumnezeu – căci Paula, din locul ei de lumină, mă mai ajutase și altădată, în ceasuri grele.
La un an după nașterea ei, oameni pe care nu-i cunoșteam ne opreau pe stradă, prin Cluj-Napoca, să o salute pe Fotiní și să ne spună cât de mult s-au rugat pentru ea și cât de bucuroși sunt să o vadă. Prin toate acestea, am înțeles că puterea rugăciunii este o minune în sine.
Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că a ascultat rugăciunea Sfintei Parascheva, a Sfântului Gherasim și a tuturor rugătorilor care au făcut parte din această lucrare tainică. Le pun metanie, îi pomenesc cu drag și știu că, fără această susținere, plăpânda noastră lumină – Fotiní-Parascheva – n-ar fi fost astăzi aici, zâmbind și luminându-ne casa.
Dumnezeu lucrează prin oameni, prin lacrimi, prin sfinți și prin dragostea care se face rugăciune. Nimic nu e întâmplător în rânduiala Lui. Îngăduie uneori încercarea, ca să ne arate puterea credinței; îngăduie suferința, ca să ne învețe nădejdea; îngăduie frica, ca să putem cunoaște bucuria izbăvirii. Când inimile multora se unesc în rugăciune, cerul se deschide și harul coboară. Iar când doi sfinți își pleacă genunchii pentru un prunc, Dumnezeu nu rămâne departe.
Slavă Domnului pentru toate! Și binecuvântați să fie Sfânta Cuvioasă ParaschevașiSfântul Gherasim, care s-au făcut împreună-vestitori ai vieții și ai dragostei dumnezeiești.
* * *
Înainte de a încheia, trebuie să vă mărturisesc că Fotiní-Parascheva este cel de-al treilea copil din familia mea, pe care l-am născut și purtat în brațele mele. Totuși, sunt mamă a patru copii, căci pe primul-zămislit dintre ei Dumnezeu l-a luat la Sine, înainte de a se naște. A fost devastator acel moment din viața mea și a soțului meu, și nimic nu ne poate mângâia de golul lăsat în urmă. Speranța care se înfiripă plăpând, după mulți ani, ne-a venit tot de sus, din mărturiile oamenilor, tot mai numeroși, care au trecut prin morți clinice și au ajuns în Rai. Aceștia, în mod independent unul de altul, pe lângă prezența atotiubitoare a lui Hristos cel Răstignit și Înviat de dragul fiecăruia dintre noi, Cel ce șterge orice lacrimă de pe fața tuturor, au mărturisit că au văzut cum fiecare copil plecat prea devreme din această lume este crescut în ceruri într-o maternitate ireproșabilă, în așteptarea părinților săi, gata să-i întâmpine la sfârșitul vieții pământești, dacă au fost credincioși, fără a se mai despărți de ei niciodată.
Andreea Macra
27 Comentarii
alina
O, ce mare curajoasa esti! Articolul mi-a dat fiori, citindu-l, mi-am spus ca intotdeuna Bunul Dumnezeu mai intai ne incearca, si apoi ne daruieste inzecit, spre slava LUI. Nu oricine poate trece prin ce ai trecut tu! Ce minunata este Fotini! La multi ani, sa va traiasca sanatoasa si sa va bucure ani multi, multi!
Raluca-Maria Horvat
Ce frumoasa e Fotini! Cat de frumosi - in toate felurile - sunteti voi, toti! 🤍🙏
Diana
Mi-ai dat speranta cu maternitatea din ceruri. Sa dea Dumnezeu sa fim cu totii impreuna in slava cereasca: frati, parinti, copii, prieteni. Sa ne bucuram etern. In sfarsit sa avem ofihna si pacea pe care o cautam.
Cristian Dumitru
Nebănuite sunt căile Domnului iar noi suntem prea mici să le cunoaștem, în momentul în care aceste căi ne sunt arătate. Tot Dumnezeu ne arată, prin diferite metode (mai mult sau mai puțin acceptate de noi), cum să ne ridicăm tocmai pentru a ne întări în credință. Binecuvântat fie numele Său în veci și pururi! Amin
Madalina Manolache
Multumim pentru curajul de a ne impartasi aceasta experienta dureroasa, dar plina de Lumina! Evlavia se transmite intre oameni si prin intermediul scrisului. 🤗
Dana Potoroaca
Un articol, jurnal de suflet mai degrabă, iar pentru mamele care trec prin situații similare, un balsam de speranță în clipe de suferință. Dumnezeu să te acopere, Andreea, cu multe bucurii alături de Fotini 🥰
Andreea Fuia
Această mărturisire destul de intensă, cu siguranță a readus la suprafață niște emoții peste care credeați ca ați trecut. A fost o perioadă încărcată atunci dar “premiul” pe care l-ați primit după atâta suferință cred ca e pe măsură. Mulțumesc lui Dumnezeu ca ne oferă ocazia sa vedem ca mereu există luminița de la capătul tunelului, ca dupa orice noapte va exista mereu un răsărit de soare. Bucuria pe care o aduc cei trei copilași cu zâmbetele lor în fiecare zi sunt convinsă ca vor funcționa mai bine decât orice terapie pentru a vindeca complet acele urme lăsate în urmă cu 3 ani. Vă îmbrățișez cu drag 🤗
Ema
Superba marturie! Slavit sa fie Domnul!🙏
Raul Anton
Este necesar mult curaj pentru a scrie un asemenea text. Îți mulțumim! Eu nu am copii. Însă, desigur, la vârsta mea, de 23 de ani, mă gândesc și la momentul în care acest lucru o să se schimbe. Frica care mă încearcă încă de pe acum este aceea de a nu prinde a-i iubi iar apoi să-i pierd. Desigur, mă gândesc mereu că providența lui Dumnezeu ne are mereu în vedere, însă totuși, mi se pare că este o posibilă realitate această frică. Esențial este faptul că fiecare persoană pe care o primim în mijlocul iubirii noastre ne oferă și prilejul tristeții, e adevărat, vremelnice. Însă tocmai acest lucru face iubirea să fie un simțământ atât de profund și de nobil. Iar dacă nu ar exista o miză, atunci cum s-ar diferenția de alte atâtea trăiri…?
Claudia Soporan
Am citit acest articol cu lacrimi! Slava lui Dumnezeu si sfinților Lui, care sunt buni cu noi! Fotini este o minune si o bucurie!
Ana Cristea
Dumnezeu e pretutindeni si ne asculta rugaciunile. Multumesc pentru impartasirea acestor amintiri grele, dar de pe urma carora credinta, nadejdea, rugaciunea, iubirea ies la lumina si sterg si cele mai grele momente.
Cristina Bakos
Am lăcrimat citind mărturisirea ta. Știam frânturi din povestea voastră, dar niciodată nu am auzit-o astfel. Sunteți o familie minunată și cred că Fotini a venit in această familie ca să dovedească puterea iubirii. Iubirea lui Dumnezeu exprimată prin oameni dăruiți, dornici de a fi alături de semenii lor la nevoie. Sunteți minunați și binecuvântați cu toți cei trei copilași ai voștri. Fiecare dintre ei e câte o minune in parte. Ma bucur că am avut bucuria de a va cunoaște și de a fi părticică din viața voastră, si voi din a mea. Închei cu un citat de Hans Christian Andersen, care zicea ca “Întreaga lume e o serie de miracole, dar suntem atât de obișnuiți cu ele, încât le numim lucruri obișnuite”.
Pr. Sergiu
Revin cu un comentariu. Inițial, m-am gândit că mărturisirea Andreei să nu fie prea intimă... Dar mi am amintit cât de mult mă folosesc și eu, la rândul meu, de diverse mărturii. Cât de mult curaj mă cuprinde. Și câtă mângâiere aduce o astfel de mărturie. 🙏🙏🙏
Irina P
❤️❤️❤️
Mihaiela
Mari și tainice sunt minunile Domnului și le purtăm cu recunoștință în suflete! ❤️
Ancuța Achim
„A mamei rugăciuni, în viață fac minuni!” Fotini e o minune a lui Dumnezeu și la propriu, și la figurat. Rugăciunea pentru ea a unit suflete, comunități și chiar țări... Sunt greu de descris în cuvinte acele momente. Andreea dragă, deși prin sufletul tău și al lui Sergiu a trecut sabia, Dumnezeu v-a mângâiat până la urmă cu o familie frumoasă. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate.
Monica Elena Sicoe
Cata bucurie pe noi sa o privim pe Fotini! Ne amintim cu emoție zilele nașterii ei! Pe unde se suna pentru a cere rugaciuni deja era pomelnic dat de altcineva pentru Fotini, inclusiv in Athos ! Teama si nădejdea erau simultan in inimile tuturor. Vinerea este a răstignirii, a Sfintei Vineri asa cum mai este cunoscuta in popor Cuvioasa Parascheva iarăși Duminica este ziua Învierii, a Luminii ! Au vibrat intens cele 2 trăiri in inimile tuturor. Cuvioasa Parascheva ne-a șters lacrimile tuturor si ne-a redat Lumina !
Daniela V.
Am citit cu sufletul la gură și cu lacrimi în ochi. Da, minunile nu se țin ascunse, căci sunt dovada cea mai mare a puterii credinței în Dumnezeu. Îți mulțumesc pentru această relatare, ca ai avut puterea de a te întoarce pentru câteva momente în timp, în momentele acelea de cumpănă. Mă bucur ca micuța e bine și sunt sigură că își va îndeplini menirea pentru care Dumnezeu a făcut să rămână alături de noi, aici. Vă îmbrățișez cu drag pe toți! La mulți ani, Fotini-Parascheva! La mulți ani minune mică! ❤️
Iustina Dumitrescu
Dumnezeu nu dă mai mult decât poți duce! Fotini a venit pe lume trecând printr-o mare încercare, dar în toate stau marea purtarea de grijă a lui Dumnezeu! Vă dorim multe bucurii și să vă vedem mereu optimiști și senini așa cum vă știm!
Iuliana
Cea mai mare durere o trăim prin copiii noștri, dar și cea mai mare bucurie. Dragostea și credința ne sunt stâlpi călauzitori în încercări și în nădejdea vieții viitoare. Te îmbrățișez cu drag și îți doresc ca cele trei minuni primite în dar să-ți fie doar motiv de bucurie și de mulțumire către Dumnezeu!
ALINA BUTAR
Uneori viața/DUMNEZEU ne oprește brusc din continua alergare, ca să ne învețe cât de fragil și prețios este tot ceea ce iubim. Când o mamă ajunge aproape să-și piardă copilul, lumea se rupe în două, dar în același timp se deschide o fereastra către înțelesuri mai adânci. În astfel de clipe învățăm că nimic nu e mai important decât prezența, decât o mână caldă strânsă la timp, un zâmbet care spune "sunt aici". Înțelegem că fiecare zi este un DAR, nu o RUTINĂ. Că dragostea adevărată nu cere, ci doar mulțumește. Mai învățăm să ne încredem: ÎN DUMNEZEU, în oameni, în viață... și poate cel mai important, învățăm că miracolele există. Fotini este miracolul la care am luat și eu parte și îi mulțumesc pentru asta lui Dumnezeu din toată inima mea.❤️
Andrada Moldovan
Oh, Doamne! Câtă putere în sufletul unui om! ❤️
Irina Ungureanu
Doamna preoteasa, sunteți o incurajare de viata pentru mine: o putere sufleteasca pe care numai Dumnezeu o da celor încercați, dar și răbdători.
Pr. Sergiu
Fără comentarii! Doar rugaciune!
Anca C.
Uite cum cea mai mare încercare a devenit cea mai mare minune, pentru familia voastră și pentru cei care s-au rugat! Finalul articolul aduce și el o mângâiere extraordinara și este dătător de nădejde! Îți mulțumim ca ai făcut efortul de a împărtăși cu noi ceva atat de personal, profund și încărcat de emoții puternice!
Ana
Dumnezeu lucreaza prin oameni! Atata timp cat este credinta, smerenie si intelegere, oamenii, cu ajutorul lui Dumnezeu, pot savarsi minuni !
Elena Raluca Furdui
Sunt mandra de tine, draga mea soră! Sunt mandra de credința pe care o ai in Cel de Sus dar și în tine. Nu uita că ești binecuvântată cu o putere pe care nu știi că există în tine. Dumnezeu a așezat toate lucrurile spre a fi bine, chiar daca asta a însemnat și durere. Te iubesc!