.webp)
După atâtea zile,
La marginea pierzării,
Făptura nimicită
Începe să dea semne
Că vrea să se ridice,
Trezită de durerea
Care o ține vie.
Se luptă să respire
Și aerul, ca raza
Ce intră prin deschideri,
Însuflețind pe ziduri
Aripile pictate,
O ia din neputință.
Învață iar să umble,
Să bea și să mănânce,
Dar gustul e miracol,
Pășirea − sărbătoare
Și toate se preschimbă,
Atunci când trupul șubred
Descoperă că-i ieslea
În care-nvie Domnul.
Monica Pillat
5 Comentarii
Ana Banica
Durerea care ne ține vii… Amin! Binecuvântată ești, sfântă durere! Mulțumesc!❤️
Anca Stanciu
Aceasta nu este o poezie. Aceasta este o rugăciune. Și nu orice fel de rugăciune. Ci una de prefacere - a bolii, durerii, morții, în bucurie, har, viață! Mulțumim, doamnă Monica Pillat! Și bine ați venit în Pridvor, aici unde stăm în căușul palmelor Domnului... și iată ce mulți încăpem!
Cosmina
Extraordinară oglindă!
Mihaela
Minunat!
Anastasia
Cât de frumos! Parcă mă regăsesc și eu în versuri... 🌷🙏❤️