Într-o lume de rețete, în care suntem învățați de la cum să mâncăm și să respirăm până la cum să trăim și să ne liniștim - până la punctul în care, din potopul de informații, nu mai facem nimic, ci doar stăm și privim, cu sentimentul că și facem -, simțim nevoia acută a unui „minimalism duhovnicesc”. Vrem esența, și o vrem acum!
Această esență a fost exprimată în diverse feluri de Părinți din vechime, dar și de Părinți ai zilelor noastre, în cuvinte puține, dar cu putere de „bombă”, care ne pot muta munții împietririi noastre. Să-l ascultăm acum pe Părintele Rafail, care ne învață că, de cele mai multe ori, nu e nevoie să-i spunem Domnului multe. Ci doar să-L chemăm - chemare ca o mână întinsă din iadul în care suntem.
A.S.
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!