Când am ajuns în Germania, era exact ca în reviste: case frumoase, magazine faine, și atât de curat pe străzi și pe trotuare, încât am sunat-o pe mama și i-am povestit despre toate! Am fost uimită de cât de multă vegetație este aici.
Mulți cred că în Germania este „trai pe vătrai”, dar nu-i așa. Sunt multe detalii pe care ei nu le cunosc. E foarte greu. Reușesc mai bine cei care au studiat în anumite domenii, dar și așa este din ce în ce mai greu. Ca peste tot.
Germania nu mai e ce a fost odată, de mai bine de 15 ani deja. Doar credința în Dumnezeu, Maica Domnului și Sfinți ne susține.
Am auzit pe cineva într-o emisiune spunând că românii din diaspora sunt uniți, dar nu-i așa. Poate în unele locuri. Sau sunt uniți în... grupuri-grupulețe. Diferențele între clasele sociale se fac mereu. Nici măcar cei care merg la biserică nu sunt uniți.
Uneori îți vine să leșini de râs, ca să nu te apuce plânsul.
* * *
Am locuit într-un oraș aglomerat, iar acum într-un sat, mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că e liniște. Dar nu vezi țipenie de ortodox pe aici... Ioi, ce singură mă simt!
Foarte mulți vor să plece din orașele mari, cât mai departe de gălăgie, pe la sate, unde este mai multă natură, dar nu se mai găsesc case de închiriat. Iar atunci când se găsesc, sunt foarte scumpe. Sau unele sunt foarte prost întreținute, murdare, mucegăite... În unele găsești totul frumos și renovat, apoi în scurt timp apare problema cu mucegaiul.
Mulți români vor să se întoarcă în țară, mai ales cei care se pot întoarce la bine ‒ adică locuiesc în zone bune ale țării, sau cel puțin au unde locui.
Sărmanii oameni, cred că o să rezolve ceva în Occident, dar de foarte multe ori nimeresc foarte rău! Știu pe cineva care tot voia să plece într-o țară sau alta, să strângă ceva bani, dar l-am sfătuit să nu plece din România, pentru că ar putea nimeri în tot felul de găști rău famate. Vezi cu ochiul liber pe stradă benzi organizate pentru furat. În unele orașe mari este catastrofă. Oamenii sunt impresionați de alții, cum că ei au reușit, cum că n-ar putea fi probleme, dar mie mi se pare o poveste.
Într-adevăr, unii au reușit să se descurce. Alții acceptă tot felul de compromisuri, și nu îi judec, pentru că, sărmanii, se află în ispită. Odată am vrut să-i dau mâncare cuiva, aveam posibilitatea să fac asta în fiecare zi, dar sărmanul bărbat a refuzat, spunând că nu poate primi. Voia bani. Atunci am înțeles că este sub supraveghere, și chiar așa era.
Celora care vor să mai plece din țară le-aș spune să se gândească de zeci de ori. Dumnezeu îi va ajuta în vreun fel și fără să plece.
Apropo de asta, a fost un timp când locuiam cu mama, și de mâncare nu mai aveam decât pâine uscată și niște dulceață. Banii se duseseră pe facturi, întreținere etc. Cățelul nostru a priceput și a mâncat și el o bucată de pâine uscată. A doua zi dimineață, mama a ieșit cu cățelușa în parc. Era o zi de vară, foarte cald, nu plouase de ceva timp. Și s-a întors cu poala plină de ciuperci. Ce minune! Apoi mi-am găsit un job.
Știu doi oameni calificați care muncesc în azilele de bătrâni, sunt frânți de oboseală ‒ el neamț, ea româncă, amândoi ortodocși. Bătrânii îi preferă pe ei pentru că pun sufletul în munca lor. Dar ea ar vrea să se întoarcă acasă... și, slavă Domnului, are unde. Să sperăm că va vrea și el. Oricum, cred că se știe că și germani, și englezi, și americani se mută prin România... ce tare!
Știu și pe un doctor care a plecat din Germania pentru că nu mai putea rezista programului, doar în cazul în care ar fi fost robot.
Anastasia
Fotografie de Fotografie de Gerzon Piñata / pexels.com