Dacă ai privit vreodată un prunc
care făcea primii pași
Știi că nu îți poți desprinde de el ochii
Ca și cum privirea ta
l-ar împiedeca să cadă
Dacă ai petrecut cu privirea
un om care se clătina
Amețit de vin, sau de durere
Știi că privirea ta l-a purtat,
nevătămat,
până ce s-a desprins el de ea
Dacă ai traversat o stradă aglomerată
lângă bastonul alb
al unui orb
Știi cum ochii tăi
pot ține în loc
mii de cai putere
Dacă ți s-a întâmplat să vezi o barcă
singură în furtună
Știi că ea nu s-a scufundat
doar pentru că sta
legată de privirea ta
Privește!
Privește cu sufletul răsfrânt
peste pervazul pleoapelor!
Privește ca și cum
Privirea ta ar putea opri
căderea, coliziunea, scufundarea
Ca și cum, cuprinzând cu privirea
Ai putea salva, om cu om, Omenirea!
Maria Dragomirescu
Fotografie de Alperen Yetişek / pexels.com
11 Comentarii
Anastasia
Dragele mele, fără să întreb, am început să vă pomenesc și eu în rugăciunile mele, care sunt cele mai slabe. ❤️❤️❤️
Ana Banica
Ni s-a dat atâta putere prin Iubirea pe care a pus-o Dumnezeu în noi! Mulțumesc că-mi amintiți de ea prin poeziile picurate direct din nectarul Cerului!
Ecaterina
Dragă Maria, foarte frumos îndemnul la iubire necondiționată - cu "sufletul răsfrânt peste pervazul pleoapelor". Cu un prunc, care face primii pași, cu un amețit de vin, cu un orb, cu o barcă ce se luptă cu valurile nu poti avea comunicare... îi înconjuri cu dragostea ta adevărată si curată, rugându-te din suflet pentru ei. Ce faci cu cel de lângă tine, aproapele tău de zi cu zi? Acestea au fost primele gânduri când am citit poezia ta. Dar gândurile au lucrat mai departe, au depășit această primă fază. Atunci am înțeles sensul mai profund al mesajului tău - foarte frumos: să fim simțitori pentru toți cei care ne înconjoară - "sufletul acesta răsfrânt peste pervazul genelor" este ca rugăciunea Sf. Paisie Aghioritul pentru lume - pentru cei bolnavi, pentru cei părăsiți, și pentru drogați, și pentru răufăcători... pentru toți.
Maria
Dă, Doamne! Amin! Dar întrebarea ta de început rămâne: ce faci cu cel de lângă tine?! Iar aici știu că nu am cuvânt de îndreptățire.
Alexandrina
În câteva rânduri, ați cuprins viața întreagă! Direct la inimă s-au așezat, mulțumesc!
Maria
Eu îți mulțumesc!
Jenica
Doamneee!!! Mi-am amintit de cuvântul Sfântului Siluan azi prăznuit!! Cum a oprit copacul ce se rostogolea punând în pericol viața unui monah... și “doar” cu un hohot de plâns l-a oprit! Ce frumooooossssss!!!! Mi-ai bucurat întreaga zi!! Mulțumesc!!!❤️🤗🤗🤗🤗🤗
Maria
La Sfântul Siluan mă gândeam și eu, pomenind de "barca singură în furtună"... Anca, măiastra Pridvorului, pare că le ghicește pe toate :)
Jenica
Oare ar fi frumos să ne acoperim unii pe alții cu rugăciunea personală? Să punem o lacrimă, un gând pentru cei ce ostenesc nopțile să așeze ceea ce trimitem noi toți...? Și eu gândesc ca tine, Maria, adesea… dacă nu ar fi fost Alexandru, Anca, Marius... Șerban... „pridvorenii”, întreb: oare ar fi frumos să ne rugăm pentru ei, pentru ceea ce dăruiesc lumii? Cumva este în tema zilei de astăzi și de îndemnul tău minunat (sper să nu primesc papară - și dacă e să fie, primesc!☺️)
Ana
Ar fi frumos, dragă Jenica. De altfel, cred că ar fi și firesc să ne rugăm uniii pentru alții, și mai ales să mulțumim Domnului pentru acești dăruitori de frumos, de bucurie, de dar din Dar care se preface în Har! Deși nu am mai scris de mult, nu e zi aproape în care să nu intru să îmi adăp sufletul aici, în Pridvor. Domnul să vă/ să ne binecuvânteze pe toți!
Cosmina Dragomir
Cât de frumos și de adevărat!