Îmi amintesc perfect. Mă durea tot corpul. Mă durea dacă stăteam în picioare; mă durea dacă stăteam jos. Există o varietate de reacții alergice pe care organismul le face atunci când imunitatea îi e biciuită, iar pielea mea se hotărâse ca pe multe dintre ele să le încercăm.
Într-unul din acele momente, m-am dus la fereastră ca să admir apusul, iar în tot haosul dintre betoanele orașului, trona un scaun. De plastic. Șubrezit. Dar, ah, atât de poetic… Atunci a născut în ființa mea acest îndemn: Aşază-te o clipă! Atunci am simțit că, oricâtă durere poate trupul, tot atâta zbor poate și sufletul. Oricând. Oriunde.
Cumva, Pridvorul e frate cu copilul meu. S-au născut cam prin aceeași vreme. Ei s-au născut, iar eu am primit viață!
Silvana Başa
Fotografie de Silvana Başa