Purtăm mănuși în plină vară
Așa eram, mai alandala,
Și când cojoc îmbracă omul
Eu încălțam, greșind, sandala.
Dacă pe drum era o groapă
Picioarele-mi cele nătânge
Cu pasul strâmb spre ea se-ndreaptă
Și glezna fină lin se frânge.
Și cum mergeam mai mult căzând
În luna lui cuptor afară
În cale mi-ai ieșit cântând
Purtai fular și o chitară.
Anca Stanciu
7 Comentarii
Ana B.
Minunat portret de familie, Anca! Atât de viu! I-ar fi plăcut mult lui Costion... Mulțumim.
Maria
De dragoste nouă, mereu de dragoste...
Maria Tudor
Ce să mai zic eu. Vorba Anei: Îndrăgosti-m-aș! Și așa sunt eu veșnic îndrăgostită, ♥️ și a Cosminei: că va și văd. Tablou cântător de emoții!
Georgiana
Mi se întâmplă și mie acest... alandala! 🙂
Anastasia
Foarte dragă! ❤️🌺
Ana Banica
Îndrăgosti-m-aș după textele tale, Ancă!
Cosmina Dragomir
Daaaa! Superbe portreteleee!!! Vă și văd.