Logo
De-a râsu-plânsu

Întoarcerea

Autor

Anastasia

Data Publicării

Am uitat sa povestesc cum m-am întors în Biserică…

Observasem niște vecine, două surori cam de aceeași vârstă cu mine, că sunt bucuroase. Nu le vedeam triste sau dezamăgite, așa cum mi se întâmpla mie. Am mers la ele și le-am întrebat despre starea lor. Îmi aduc aminte că una dintre surori urma să se căsătorească. Mi-au dat o carte în care erau povestiri despre viața unor oameni care citeau Biblia, spunând că, dacă citești Biblia, viața ta se schimbă. Cartea nu era ortodoxă.

Îmi aduc aminte și că o amică urma să se căsătorească și i-am spus că aș vrea și eu. Nu mai știu dacă mi-a spus să merg să mă spovedesc, dar îmi aduc aminte că m-a îndemnat să merg la biserică, la slujbe, și să mă rog. M-am rugat cu gândul la soțul meu.

Bineînțeles că soțului i-am tradus și cele ce spune Sfântul Iosif Vatopedinul despre femeie. Dar... credeți cumva că i s-a clintit vreun mușchi de pe față? Bineînțeles că nu!

Am început să citesc mai mult și să caut răspunsuri. Contează foarte mult experiențele prin care ai trecut. La mine nu se potrivește spovedania la care sunt certată, mi se fac observații, pentru că, de când mă știu, în general am fost certată și mi s-a vorbit cu asprime.

Se spune că la spovedanie trebuie să numești păcatul așa cum este, cum ar fi că ai furat, ai bârfit, ai judecat etc., dar poate că omul acela, care nu este de multă vreme în Biserică, are nevoie să spună așa cum poate el, are nevoie de curaj... Poate greșesc, poate nu înțeleg care ar trebuie să fie, așa că vorbesc doar pentru mine.

La prima mea spovedanie nu a fost ca în povești. Nu m-a încurajat nimeni, a fost urât. 

* * *

Odată, când cineva mi-a spus că trece printr-un necaz (indiferent că era sau nu era vina persoanei respective), i-am spus cu teamă că singură nu va putea trece prin încercare, ci numai cu ajutorul Domnului, și am îndemnat-o să meargă să se spovedească. Dar mi-a fost teamă, pentru că persoana aceea nu mai fusese la spovedanie și era în general refractară față de preoți, și dacă va ajunge la vreun preot care putea să o certe, să-i facă observații, atunci ar fi fost șanse mari să nu mai calce niciodată într-o biserică. M-am rugat, din căderea mea, să o miluiască Domnul.

* * *

Mitropolitul Antonie al Surojului, din ce am citit, primea cu blândețe la spovedanie, avea multă înțelegere pentru neputințele oamenilor, la fel ca și alți sfinți care au fost duhovnici. 

* * *

Bineînțeles că, atunci când te întorci în Biserică, ai tot felul de ispite. Eu, după ce am plâns cu lacrimi de crocodil, am căzut fix în ispita fariseului! Altă ispită mare a fost când eram să fiu călcată de o mașină, apărută parcă de nicăieri, plină cu bărbați care râdeau uitându-se la mine, ca niște draci. Atunci am simțit cum Cineva mai înalt ca mine m-a tras înapoi de guler și m-a ținut. Dacă ar fi fost îngăduit acel pas, n-aș mai fi scris acum. 

Sfinte Îngere păzitor, atât de rău îmi pare că tot timpul te necăjesc! Te iubesc din smerenia mea, adică starea mea căzută.

Anastasia

Fotografie de Roman Tymochko / pexels.com


10 Comentarii

S

serban

Cred că bărbăția presupune și un anume spirit cavaleresc. Fără acesta, bărbăția noastră are, cred, un mare deficit. Ca să nu mai spun că evocarea Maicii Domnului devine... inadecvată. Alt bărbat

U

Un bărbat

Spiritul cavaleresc nu presupune abdicarea de la bun-simț, demnitate și curajul de a deranja. Femeii nu ii este dat să fie cap, iar asta o roade cel mai tare. Bărbătește este să le atenționezi când și-o iau prin porumbi. La fel ca copiii, trebuie disciplinate. Bunăoară și copiii răsfățați spun că dacă nu le faci hatârul ești rău...la fel și femeile... dacă nu te pleci să te închini feminității lor, spun că ești misogin. Nu e dat femeii să predice, iar dacă o face după o lucrare anume a vieții...cu binecuvântare și spre zidirea celorlalți, atunci să fie ca Maica Siluana. Studiați și luați aminte. Femeile se inspiră ușor una de la alta. Alegeți însă mai cu băgare de seamă. Știu că nu suferiți unele de aici sfatul și cuvântul meu, dar până mă scoateți de tot eu vă spun în față tot.

U

Un barbat

cam multă aversiune față de bărbați... fie ei duhovnici, soți sau bărbați străini care vor să dea cu mașina peste femei vulnerabile care au nevoie doar de iubire. Idealul este mereu distant, neverosimil, fictiv... la fel ca prințul pe un cal alb, care nu constituie decât un miraj-pretext pentru o excepție care să confirme regula: aceea că, în general, bărbații sunt niște netoți, răi, grobieni, lipsiți de dragoste, de empatie, de înțelegere. Băi, eu chiar cred că pridvorul aista are o agendă din ce în ce mai clară: aceea de a induce feminismul pseudo-creștinesc de tip protestantism. S-a ieșit din naos, chiar și din pronaos și s-a ajuns într-un pridvor cam sectaristo-feminist care mi-e teamă că va trage femeile (majoritate în biserici) să o pună de o revoluție împotriva patriarhatului. Mare grijă, cei ce vă ocupați cu asta, că la noi, proștii ortodocșii, troglodoți și rămași în evul mediu... drept cap al Bisericii nu avem vreun papă, pastor sau rabin, ci pe Singurul Învățător Hristos. Femeile care își vor sufletele salvate și nu cărări de petale în lumea asta să-și vadă de rugăciune, de familie, dar mai ales să se țină cu două mâini de Maica Domnului, Cea pe care toți acei hristoși mincinoși o urăsc. Maica lui Dumnezeu, vezi tu și pune în fața Fiului Tău toate rătăcire și schismele și cu ale Tale rugăciuni, miluiește-ne pe noi. Amin!

A

Anca Stanciu

Omul lui Dumnezeu, plin de dragoste și înțelegere, cu vorba plină de miez... în această logică, ce să vezi, îi facem feminiști și pe Părinții Iosif Vatopedinul, mai sus pomenit, ba chiar și pe Părintele Arsenie Papacioc, care frumos știa să vorbească despre sensibilitatea și gingășia femeii. Oare tu, „un bărbat”, ai femeie? Sau ești acel bărbat cu adevărat pe cal alb, excepția care confirmă regula, bărbatul acela adevărat în fața căruia trebuie să tremure toată suflarea? Și, dacă ai femeie, este ea bucuroasă? Zâmbește? Știi să mângâi? Bărbate... nu uita... bărbatul a fost zidit primul, și se afla în starea de vedere a lui Dumnezeu în Rai. Când te vei afla acolo, abia atunci vei fi bărbat adevărat. Cât ești în cădere, ești mai mult... femeie.

U

Un bărbat

ce să facă o femeie lipsită de puterea fizică pe care dacă ar avea-o mi-ar trage ea câțiva pumni?... Ha, ha! Păi ad-hominem...atac la persoană, la bărbăție. Evaluatoarea bărbației prin presupuneri în urma unei încercări de psihanaliză de șanț. Milă mi-e mie de bărbații voștri... mucenici. Gâlcevitoare și mereu să aibă ultimul cuvânt. Acea Sf. Prooroc Solomon o vorbă despre ce-i mai bine omului să facă decât să trăiască cu muierea gâlcevitoare. Până și iubitul nostru părinte Sfânt Arsenie Papacioc îl cita. Sfântul nostru drag, feciorelnic, care nu a cunoscut femeia decât prin relația cuvioasă prin mijlocirea Maicii Domnului, în poziția în care vă erijați toate. Dar, luați aminte că virtutea nu se autoproclmamă... ci se manifestă. Aici însă, ca și în lumea fără Dumnezeu se ridică altare și piedestale femeii. Treaba voastră....

C

Cosmina

Stimate purtător de cal alb și de abisală bărbăție (mi-ați înviorat ziua, am râs cu poftă de la prima oră, sunteți absolut savuros), e spectaculos să vezi cum există încă persoane care își autoproclamă masculinitatea în același discurs cu dreapta lor credință - care ar trebuie să includă smerenie, iubire... și totuși sunt serioși. Aceste aspecte sunt valabile doar atunci când sunt remarcate de altcineva, mămică. E ca și cum eu, femeie fiind, aș striga, intrând încălțată (ca o vacă încălțată) în Pridvorul altuia, că sunt frumoasă, deșteaptă și modestă și să le spun gazdelor că locuința pe care și-au construit-o nu corespunde normelor mele. Cred că ar muri de râs și vecinii, și locuitorii din localitățile vecine. Pe bune? E rău în Pridvor? Păi există colea mai încolo opțiuni, de pildă Pravda. Da, ei chiar sunt serioși, și mai fac și corecții unora care nu le-au amenințat existența și virilitatea (atributul dumitale esențial ontologic, cum reiese din comentariu) cu nimic. O femeie la locul ei, șovăind, povestește că era să fie victima unui accident cu o mașină plină de bețivi sau drogați probabil și imediat v-ați regăsit. V-a pus femeia asta o oglindă în față sau de ce vi s-a inflamat organul propriu doar bărbaților, și anume creierul? Scuze, eu încă mai râd și cred că o să o fac toată ziua, mă duc să-l dau jos de pe cal și să-l amuz și pe soțul meu. Mă întreabă mereu: cum și unde-i găsiți, măi, pe ăștia? Sunteți mulți, sau...? Nu de alta, dar trebuie salvați caii.

I

Iulia

Chiar sincer scris ca din suflet de copil!... M-au mișcat cele scrise!... Slavă Domnului, am întâlnit de la început un duhovnic foarte înțelegător și plin de dragoste care m-a făcut să mă întorc iar și iar la spovedit cu drag și nerăbdare. Îmi ajunge doar să-l întâlnesc pe dânsul pentru a mă umple de bucuria Raiului! Contează enorm duhovnicul!

A

Anastasia

Da, dragă Iulia, contează atât de mult duhovnicul. Slavă Domnului, cât mă bucur pentru tine! Cred ca bucuria ta a atins sufletul meu. Te îmbrățișez 🤗😘🤗

A

Alexandrina

O, Doamne! Mi-a plăcut mult simplitatea și lejeritatea și ușoara sfială așternute. Cât de diferiți suntem și totuși în aceeași Corabie. Minunat! Ca un "secret", eu sunt de partea cealaltă: trebuie să stea cineva cu "nuiaua" după mine ca să nu alunec în valurile anilor trecuți. Dar, revenind: cât de tihnită mă simt în Pridvor, să văd că fiecare "consătean" are propria ogradă cu flori, pe care le întreține prin osteneala zilnică de a smulge buruienile. Vă îmbrățișez și vă mulțumesc, mi-ați făcut ziua mai frumoasă astăzi!

A

Anastasia

Uaaau Alexandrina, mulțumesc! Cu cât scot mai mult din mine, cu atât îmi este mai bine, chiar dacă poate uneori nu se observă. Uneori spun, "eh, ce să mai scriu, acum sant mai bine...", dar mai am nevoie de timp. Am ceva curaj, pentru că am înțeles că nu sunt singură. Te îmbrățișez! 🤗😘

Lasă un comentariu