Înveșnicire

M-am întâlnit cu Maica Domnului la podul de la Lușca, stătea între mărăcini, se cuibărise în pieptul unei mămici și-i citea povești din Bethleem pruncuțului adormit într-un cărucior mic cât o iesle, aș fi năvălit beat de-atâta minune să-i sărut mâinile și picioarele, și roțile căruciorului să le sărut, să mă uluiesc ca un mag venit de peste mări, plutea o pace peste cei doi de început de lume nouă, de pământ dăruit unui nou popor dumnezeiesc, mi-a fost frică să mă apropii, să nu mă rătăcesc în atâta frumusețe, să nu orbesc cum orbesc fluturii de la lumină, m-am așezat pe o piatră, la distanță, făcut fior sub clopul meu de paie, lichefiat și împietrit de atâta miracol, m-am așezat să păzesc mama și copilul, să nu clintească nimeni clipa aia de înveșnicire, am stat lung acolo, răzbăteau până la mine margini rotunde de voce de mamă, așchii de vocale și șoapte de catifea cerească, am stat acolo ca un câine credincios, nevăzut și vigilent, ca un soldat în postul său până a scâncit pruncul și mama a închis cartea cu zgomot de piatră pecetluită,

binecuvântată fie urma pașilor Tăi prin lumea asta,

Înviatule, ce stil ai să mă umpli de bucurie pe seceta asta, Desculțule iubit.

Pr. Crin-Triandafil Theodorescu