Pentru mine, Pridvorul înseamnă un fel de Înviere a sufletului meu, și o ieșire dintr-o carapace a singurătății; am prins ceva mai mult curaj și bucuria de a putea comunica cu cineva.
De fapt, din câte am început să simt, cred că Pridvorul înseamnă mai mult, o luptă cu mine însămi, pentru că am început, încet-încet, să accept neputințele din mine, să accept că, de multe ori, aproapele meu este oglinda mea. Adică, atunci când îmi exprim așa-zisele nemulțumiri față de altul, ceva în mine se întâmplă și cumva mă recunosc pe mine mai întâi în ele.
Gândesc că Dumnezeu s-a milostivit și mi-a scos în cale Pridvorul întru mântuirea mea, întru Anastasia sufletului meu.
Anastasia
Fotografie de César Coni / pexels.com