La mulți ani și veșnică pomenire

Alegând să moară de ziua mea, Tata le-a amestecat pe toate, definitiv, în stilul lui Dumnezeu. Coliva și tortul de mere, tristețea și bucuria, moartea și învierea, cei care sunt și cei care vor urma să fie, între timp amestecând în oale, veseli, ciripind. Doar ochii Mamei, exoftalimici de la lentilele mari și groase, urmărind-o de pe scaun pe Ea cum o învață pe Roxana să dreagă coliva, mai pune niște cacao, nu mult că-i schimbă gustul, și mai pune niște stafide înmuiate în rom. Ieri, Mama o învăța pe Ea să facă o colivă respectabilă, azi Ea o învață pe Roxana, și totul între două clipiri de ochi, cât îi trebuie lui Dumnezeu să ofteze o dată. Mihai tace abisal și se preface preocupat de ceva ce se întâmplă în telefon, dar inima mea îi simte inima vibrând înalt, ca la o decolare cu motoarele turate maxim. Roxana nu știe încă, dar coliva aia în care învârte acum e a mea. Nu încă. Dar într-o zi, va fi coliva mea. După ce mai adaugă niște stafide mustoase, Ea, din colțul ei de bucătărie, dă-i lui socru-tu să guste, coliva se face după gustul lui, lui trebuie să-i placă, îmi întinde Roxana coliva cu lingura cum i-am întins eu cuminecătura, e delicioasă, e desertul meu preferat și e așa de perfectă, poate puțin zahăr ar mai trebui, zic, șoptesc, amintindu-mi ce mult îi plăceau dulciurile Tatei, mai puneți niște zahăr, facem coliva după gustul Tatei verificat cu limba mea,

Apoi la CeaMaiFrumoasăBiserică, Ea o ține de mână pe Mama și Mihai pe Roxana, eu slujesc cu vocea mea tremurândă, am ape multe în ochi și mă prefac preocupat de cantitatea fumului din tămâie, mai pune niște tămâie, Sandule, mai pune niște tămâie, și când legănăm coliva cu cele trei lumânări (câte una pentru fiecare dintre lumi, cea vie, cea moartă și cea fără de moarte) începem toți să cântăm

Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le

și-mi ridic ochii și mi se lipesc privirile de-ale lui Mihai și ne zâmbim complice în marea aia de tristețe și sobrietate, că dacă a înviat Desculțul Tata e bine și Bunicul și toți ne vom revedea într-un ocean de iubire, la mulți ani, Tată, fie-ți țărâna ușoară cum ne e nouă inima în înviere, la mulți ani și veșnică pomenire, Tată, suntem aici toți, Mama și copiii ei împrăștiați prin lume, Roxana, chivotul tainic al Casei Tale și darul cerului pentru inima mea, suntem toți aici pe lângă tine, dormi fericit.

Pr. Crin-Triandafil Theodorescu