Lui Adam al Evei mele

În coasta ta

Adică-n mine

Te port

Te ancoră

Te amforă

Te val de dor

Te Marea Egee.

Te iubesc visceral

Și fără să-mi dau seama

Tocmai ți-am spus pentru prima oară

„Te iubesc”

Cred că așa e.

Sunt prea îndrăgostită

Vorbește gura fără mine

Dar a inimii e gura și

Te iubesc dansându-te în ființa-mi

Te iubesc locuindu-mă fără acordul meu

Te iubesc traversându-mă

Zilnic

Subcutanat

Neregulamentar

Cardio-vascular

Arheologic

Eshatologic

Te iubesc în mine și dincolo de cine sunt

Așa cum pe nimeni n-am știut că pot iubi,

Atât de mult și de adânc și de înalt

Încât mi-e frică

Să nu fie înșelare…

Îl întreb mereu pe Dumnezeu

Ce și cum și de ce și cum de

Și plângând Îi cer iertare

Că nu-mi iau sufletul din poala ta.

Aș vrea

Și n-aș vrea

Să primesc un răspuns.

Somatizez

În pieptul

Din interiorul pieptului meu

Îmbrățișarea-ți de atunci

Din care de fapt nu m-am desprins

Nici până azi

Nici până ieri

Nici până mâine

Nici până niciodată,

Pentru că

Pe limba inimii mele

Fără să vrei

Fără să știi

A lăsat gust

De veșnicie.

Cu o groază de care nu mă tem deloc

Îți mărturisesc

Că nu știu de ce dar

Fără să vrei

Fără să știi

Mi te-am dat ție.

Te rog de mă iartă

Sau de mă iacutine.

……………..

Fie mie după cuvântul Tău,

Iartă-mă,

Facă-se voia Ta,

Te rog

Nu mă lăsa să umblu

După mintea mea!

Ana Bănică