s-a făcut liniște-n casă,dar în gând încă port ecoul hârjoanelor de peste zi.amestec secundele cu o lingură veche de lemn,doar prunele colcăie-n oală ca o inimă ce vrea să sară din piept.
cu umărul meu stâng înțepenit și strâmb,eu și el suntem acum două lemne cu noduri,care trebuie șlefuite, unul ici, altul colo,cum zicea Sfântul Paisie...m-am regăsit în vaza șui modelată de G. astă primăvară la Nera:la mulți ani anticipat, mami!dar, vai!, vaza cu margarete s-a pleoștit pe autocar!să nu torni apă în ea, așa ne-a zis maica.nu-i nimic, mami. e unicat.a trecut timpul, am lăsat-o la uscat...cu umărul înțepenit
o privesc acum de lângă magiun
chiar îi semăn
parcă pe mine m-ar fi modelat...!
torn ceai într-o ceașcă ceramicășimă rogsă nu mi-ntărească și mie lutul strâmb,mami.dalta Sfântului cioplește adânc,i-am terminat de citit autobiografia.
Georgiana Camalessa
2 Comentarii
Georgiana
Amin! Vă mulțumesc pentru frumoasele gânduri. Pe alocuri, i-ați dat o interpretare mai profundă decât a fost gândul meu când am scris-o... Slavă Domnului pentru darul de a putea culege ceea ce ne e de folos fiecăruia!
ECATERINA
Sa ne ajute pe toți Sfântul, sa fim mereu lângă „oala cu magiun”... în care, cu „lingura veche de lemn”, adică învățăturile Sfintilor Parinti, sa „amestecam secundele” proprii... Sa conștientizăm ca aici suntem călători... și, prin rugaciuni și cu mila Sfântului, sa ne cunoaștem „înțepenelile” dobândite în timpul călătoriei în „autocarul” vieții. Umărul acela stâng, întepenit, este inima noastră învârtoșată... Minunata asociere cu vaza „șui modelată”, care „s-a pleoștit pe drum”. Numai Sfântul, cu „dalta care ciopleste adânc”, ne poate ajuta sa depășim și „modelarile șui”... am înțeles aici obișnuițele noastre, dar și „pleoștelile” căpătate în „autocarul” vietii. Mi-a plăcut mult poezia dvs. ❤️