Mângâierea duhovnicească a rugăciunii

De fiecare dată când Părintele Porfirie îmi vorbea despre rugăciune, înțelegeam că nu vorbea despre un efort superficial și fragmentar, ci profund și continuu. Odată, vorbind despre problema unei mame pe care o cunoșteam amîndoi și care îmi ceruse să-l întreb pe Părintele despre acea problemă, acesta mi-a spus: „Copilul are o problemă interioară și de aceea se comportă astfel. Copilul e bun, nu vrea să facă ce face, dar este nevoit, este legat de ceva. Nu poate fi îndreptat cu logica, nu-l poți convinge cu sfaturi, nici să-l obligi cu amenințări. El va face pe dos. Poate să fie și mai rău, poate să rămână așa, dar poate și să se dezlege de aceasta. Pentru a se dezlega, mama sa trebuie să se sfințească. Pentru a se elibera, trebuie să aibă lângă el un om sfânt, cu multă iubire, care să nu-i țină predici și să nu-l înspăimâte, ci care să trăiască în sfințenie, iar copilul, văzându-l, va dori să fie asemenea lui. Mai presus de toate, copilul trebuie să aibă lângă el un om care să se roage mult și fierbinte, căci rugăciunea face minuni.

Mama nu trebuie să se limiteze la mângâierea simțită a copilului ei, ci trebuie să-l mângâie duhovnicește prin rugăciune. Când îl mângâie fără rugăciune, copilul face astfel (își întinde mâinile cu violență și-și respinge mama). Când însă, fără a-l mângâia, se roagă fierbinte și într-ascuns pentru copilul ei, atunci el va simți în sufletul lui o mângâiere duhovnicească inexplicabilă, ce-l va atrage spre mama sa.

Mama, în rugăciunea sa, trebuie să se topească precum o lumânare. Să se roage în tăcere, cu mâinile înălțate spre Hristos, și să-și îmbrățișeze copilul în taină. Atunci se va întâmpla ca și cu Maria, Dimitris și Iorgos”.

„Ce s-a-ntîmplat cu Maria, Cuvioase?”, l-am întrebat. Iar Părintele mi-a răspuns: „Nu ți-am spus această întîmplare? Atunci să ți-o spun”.

Povestea Mariei, a lui Dimitris și a lui Iorgos

Maria și Dimitris erau frați. Dimitris avea un prieten, pe Iorgos, care era medic. Iorgos îl vizita pe Dimitris la el acasă. După o vreme, Maria i-a dezvăluit secretul ei fratelui său. Se îndrăgostise foarte tare de Iorgos și suferea, inima ei se chinuia și bătea să-i spargă pieptul, mâinile și picioarele îi transpirau de fiecare dată când îl vedea. De aceea l-a rugat pe fratele ei să nu-l mai aducă pe Iorgos la ei acasă, pentru a nu mai suferi degeaba, de vreme ce familia lui Iorgos era bogată și mai bine situată social și nu ar fi acceptat-o niciodată ca noră pe săraca și neînsemnata Maria. De atunci, Dimitris a evitat să-l cheme pe Iorgos în casa lor, invocînd diverse motive, și-l întâlnea afară, în grădină.

Într-o zi, Maria m-a vizitat. Și-a deschis inima și mi-a spus necazul său, iar eu am sfătuit-o să se roage fierbinte, mai ales în zori, noaptea înainte de-a se lumina de ziuă, înălțându-și mâinile spre Dumnezeu și rugându-L să se facă voia Sa. Maria mi-a urmat sfatul întocmai, și nu a trecut multă vreme și Iorgos i s-a plâns lui Dimitris că, în mod inexplicabil, și-a schimbat atitudinea față de el, îl evită și nu-l mai invită în casă. Dimitris i-a spus atunci motivul, vorbindu-i despre problema sorei sale. Atunci Iorgos a izbucnit în lacrimi și i-a mărturisit că și el are aceeași problemă, că și el o iubește pe Maria și că, de o vreme, în fiecare dimineață, în zori de zi, se trezea cu imaginea Mariei înaintea ochilor. Era ceasul la care se ruga Maria, așa cum o sfătuisem. Astfel, prin rugăciune fierbinte s-au descoperit sentimentele ascunse ale acestor doi tineri buni și, în cele din urmă, s-au căsătorit, deși la început părinții lui Iorgos nu au fost de acord.

Prin urmare, copilul are nevoie de o astfel de rugăciune din partea mamei sale, după cum spuneam. Rugăciune fierbinte, neîncetată, stăruitoare, iar Dumnezeu va înfăptui minunea Sa și-l va elibera pe copil de ceea ce-l ținea legat. Prin sfințenia mamei, copilul va găsi drumul cel bun”.

Din „Lângă Părintele Porfirie” de Konstantinos Yannitsiotis,

Editura Bunavestire, 2002

Fotografie de Ron Lach / pexels.com