Maternitatea între nevoință, bucurie și har

Totul trece prin filtru personal. Dar unele lucruri sunt aceleași pentru toate mamele: corpul se schimbă, mintea se schimbă. Copilul mic vine cu un tăvălug emoțional la pachet...

Înainte de-a avea copii, le întrebam pe prietenele mele cum e viața cu un copil mic. Majoritatea îmi răspundeau că e bine, surâzând ușor. Peste ani, după ce am născut, mi-au spus: „Nu voiam să te speriem spunându-ți realitatea”. Cred că doar două din prietenele mele mi-au spus că e greu și m-au pus în temă. Le-am apreciat maxim. Căci, da! Maternitatea e grea. Vorbesc strict din punctul de vedere al unei mame care nu a avut ajutor cu copiii. Doar eu și soțul. Când ai copii, cred că totul se reduce la nevoință. Și la sclipiri de bucurie care acoperă greul, și la harul care te ajută să reziști. Nu dormi când vrei. Nu mănânci când vrei. Lucruri elementare pe care nu le mai faci când simți nevoia.

Dumnezeu e mare. Face minuni. Atunci cand apar copiii, parca minunile Lui devin palpabile. Când ai în brațe acea bucățică de carne (de 3 sau 4 sau... 5 kg!) care pulsează de viață, știi pur și simplu că totul e în mâna lui Dumnezeu.

Îndemn cu căldură pe toți cei care nu au copii sau au copii mari (și poate au cam uitat cum e când ai un nou-născut în casă) să facă o vizită unei familii nou mărită. O vorbă bună, un vas spălat, o jumătate de oră oferită mamei care poate nu a dormit de luni întregi − iată o jertfă mică, dar cu mare răsplată de la Domnul!

Andreea Macra