Mitropolitul Athanasie al Limassolului
Să fiți cu luare aminte și în prieteniile voastre, și în relațiile voastre cu părinții, și în ceea ce le spuneți celor din jur. Dar să fiți cu multă luare aminte și în căsătorie − și revin la căsătorie pentru că sunteți tineri. Să fiți cu foarte, foarte multă luare aminte în căsătorie!
Îmi aduc aminte că Gheronda Iosif Vatopedinul spunea că fiecare discuție deplasată este ca o piatră aruncată într-un geam. Fiii mei, nu aruncați cu pietre în geamuri! Va veni clipa când geamul se va sparge și, dacă se va sparge, greu se va mai repara. În căsătorie poate că celălalt are răbdare, poate că femeia ta rabdă o dată, de două ori, de 500 de ori, de 1000 de ori. Însă, dacă ajunge să se zdrobească lăuntric și să se nimicească iubirea pe care ți-o poartă, dacă omori iubirea aceasta, foarte greu se mai revine la situația de la început.
Și este o realitate, pentru că iubirea, sentimentul de dragoste și, în general, lumea sufletească a omului are viață în sine. Și viața aceasta e asemenea unei plante care are nevoie să o uzi, să o îngrijești, să nu o lași nici în frig, nici în soare. Are nevoie de atenție, de un anumit climat, de îngrășăminte și de apă în cantități potrivite. Dacă o îneci cu multă apă, o să putrezească. Dacă o lași neudată, o să se ofilească. Trebuie să existe o armonie în toate.
La fel este nevoie de atenție când avem de-a face cu soțul sau soția. Este nevoie de multă, multă atenție. Să avem grijă să nu spunem vreun cuvânt care l-ar putea lovi pe celălalt. Să nu-l rănim pe celălalt! Și noi, în viețuirea monahală, luăm aminte la ceea ce spun Părinții în Pateric: „Să nu rănești prin cuvânt conștiința fratelui tău!”. Să nu spui vreun cuvânt care-l va răni pe celălalt. E nevoie de multă atenție. Să nu-ți permiți niciodată să-l rănești pe aproapele prin cuvânt. Și, dacă o faci, să-ți ceri iertare! Și, chiar de va fi nevoie să spui ceva, să o faci cât mai frumos. Să găsești un mod de-a o spune prin care celălalt să se îndrepte. Dar să nu-i omori inima, să nu-i strivești sufletul!
Fiii mei, știți că, atunci când omul ajunge să fie omorât lăuntric, va avea nevoie de mult timp, de foarte mult timp și de multă liniște, de niște condiții deosebite ca să-și revină – dacă-și va mai reveni! Se aseamănă cu cineva care a fost făcut praf și îl ducem la reanimare, îi punem perfuzii, îl intubăm și-l ținem conectat la aparate. Nu poate fi vizitat, este complet izolat, nu se poate mișca absolut deloc, iar noi nu putem decât să așteptăm ca, la un moment dat, să-și revină.
Traducere de Monahia Agatha
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!