Nu știam cine sunt
Iar când îmi aduceam aminte,
Uitam iar.
Era prea cumplit,
Cu neputință de suportat,
Așa că, pentru a rămâne în picioare,
Trebuia să uit
Cine sunt
Și doar să te țin de mână
Când te îndreptai spre moarte.
Pansament ontologic
Înfășurat peste răni
Incurabile
Era numele meu.
Anca Stanciu
6 Comentarii
A
Ana Banica
Te iubesc. Durerea ta mă mângâie, și-mi pansează rănile cu câte-o plastureAncă:)!❤️
A
Anastasia
🥺❤️❤️❤️🤗🤗🤗
B
Bianca
...fooooaaaaarte interesant... Doamne, Anca, Dumnezeu ți-a dat un dar minunat...
C
Cosmina Dragomir
Ce nume frumos ți s-a dat!
M
Maria
...restul e tăcere Luminoasă, izbăvitoare, iubitoare tăcere!
J
Jenica
Absolut minunat ceea ce a izvorât din duioșia împletită cu gingășia ta, Anca🤗❤️❤️