O adiere

Când te-ntristezi, simți pe obraz
O adiere de aripă
Și greul care te apasă
Își pierde rostul. Ochii plânși,
După atâtea ploi de jale,
Văd curcubeul răsărind.

Ceva de dincolo de gânduri
E chiar aici, să-ți dea un semn
Că nu ești singur niciodată,
Fiindcă în tine-s două lumi:
Una ar vrea să te închege
Aparte, numai în contur,
Cealaltă vrea să te dezlege
Și, ca să nu te poticnești,
Ai grijă să-ți rămână pasul
Pe jumătate nevăzut.

Monica Pillat