Dimineți de mamă. Treziri în forță, fiecare copil se scoală cu o energie fabuloasă. Gătesc, îi hrănesc, vorbesc cu preadolescentul care începe să se descopere, cu copilul „sandwich” (mijlocia) care are o mie de întrebări, și mai șterg un funduleț de mezină drăgălașă. Ieșim la plimbare-alergare -biciclit-șters lacrimi-curățat rani. Mai traduc printre picături. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.
Rezolv diverse chestiuni birocratice. Pun la somn pe cei mici. Traduc. Gătesc. Pun la treabă pe cei mari. Mai zic repede, pe fugă: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă. Zicem și împreună. Dar mai mult în inima mea.
Fleacuri. Cina. Gălăgie. Haos. Drăgălit pe fiecare. Rugăciune. Apoi somn pentru ei, copiii mei. Și-mi savurez liniștea, și mă întâlnesc cu mine și cu Dumnezeu. Apoi mai trebăluiesc. Mai traduc. Mă mai rog. Și mă pun la somn – adeseori întrerupt de visele copiilor, care au chef de joacă chiar și în miez de noapte...
Și a mai trecut o zi.
Andreea Macra
5 Comentarii
Ancuța Achim
Greul prin care ai trecut și treci cu copiii e transmis profund. Felicitări, Andreea Macra, pentru curajul de a împărtăși cu noi experiența ta! ❤️🙏 Când l-am avut pe primul copil, nici eu nu prea am avut ajutor. Și Doamne, greu mi-a fost... Plângea și noaptea, nu mâncăm, nu dormeam... primul an de viață a lui a fost cu jertfă, dar L-am redescoperit pe Dumnezeu 🙏😇
Andreea M
Iti mulțumesc pt comentariul scris din inimă. In perioada cand sunt pruncii mici, acea lipsa acuta de somn ne cam transforma pe noi mamele... Doar Dumnezeu ne tine.
Raducanu Daniela
Frumos, greu, adevărat și iar frumos! Dany.R
Anca C.
Frumos spus totul! Simplu, adevarat si uman!
Andrei Razvan Potoroaca
Câd aveam copii mici mi-aș fi dorit astfel de incursiuni sincere, neperiate, in viața altor părinți. Să știm că sunt și alții ca noi. Însă este și acum o mare mângâiere să citesc cuvintele acestea. Mulțumesc mult pentru deschidere, pentru dăruire. Bunul Dumnezeu să vă răsplătească! Doamne ajută!