Aluatul m-așteaptă cuminte-n covată,
frământ printre lacrimi, cu fruntea plecată,
sudoare și sânge și oase scrâșnite,
și boabe de rouă din har plămădite,
făină de vise, maia din durere
s-amestecă-n taină c-un strop de tăcere.
Și pâinea tot crește, mare și sfântă,
căci Domnul din Ceruri e Cel ce frământă.
Coaptă pe jar de izvor săltător,
scot pâinea de aur degrab din cuptor,
și-mpart tuturor o fărâmă din ea,
căci pâinea aceasta e inima mea.
Anca Stanciu
4 Comentarii
S
Simona
Atât de frumos... inima mea s-a înduioșat de inima ta...
S
Silvana Başa
Ce abur de pâine caldă mi-a îmbrățișat casa toată!
T
Todor Ioana
E foarte hrănitoare pâinea ta! Am gustat și eu o fărâmă din ea.
G
Georgiana
Să continuați să ne împărțiți (mulți ani!) din ea, că-i tare bună!♡