Ulcioarele noastre,
inimi plăpânde
și fumegânde,
de pământ pline,
de foc secate,
se cer curate
și primenite,
degrabʼ golite
de bolovani
și de amarul
de peste ani,
ca să primească
hrană cerească
și, lut ciobit,
ca să se umple
de nezidit.
Și-atunci, după atât oțet și fiere,
ne-om sătura și de Înviere.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!