

În colțul inimii m-ascund,
Sperând că în adâncul ei
Voi scăpa de teamă.
Ochii mei înfricoșați
Poposesc asupra prăpastiei
Din tavan
Aștept următoarea clipă
Să țâșnească sânge −
Închid ochii, doar puțin
Căci simt o mângâiere:
Din crăpătura ce văzură
Pe ochii mei se-așterne
O rază curajoasă!
Lumină și Iubire.
Nu mă strigă,
Nu mă cheamă,
Nu m-aduce înapoi
Sub cerul larg;
Se-așază numai
Peste durere, peste patimi
Peste lacrimi
Dincolo de vorbe
Îmi grăiește duios
Prin căldura ce nu cere
Nu speră, nu se teme
Aduce alinare,
Calea o veghează
Pentru a-i urma, cu răbdare
Spre Cel ce Singur inima
Cunoaște, o pătrunde
Din interior, tăcut:
Un șoc − înapoi la Viață.
Gala Jura
Fotografie de Millidistelmarie / pexels.com
5 Comentarii
Anastasia
Ai dreptate, Ana! Mulțumesc, Gala ❤️❤️❤️❤️❤️
Gala
Să-ți fie de lumină, Anastasia!!! ♡
Ana Banica
Cum presari tu stropi de viață pe grumajii sufletelor noastre, Galumina noastră!
Gala
Aș zice că după ce cade roua din Ceruri peste inima mea, aplecându-mă către ceilalți, se mai preling câțiva stropi în jur. Binecuvântare!
Ana Banica
Ahhhh minunato, divin!
