Există o rochiță de vară pe care o iubesc foarte mult! Are culoarea albă, dar poate avea și nuanțe de mov sau roz. O rochiță ce mă poartă înapoi în copilărie, aducându-mi aminte de veselia și libertatea din vremea când alergam sprintenă prin colbul generos de la capătul viei, unde mergeam împreună cu mama, sau de câmpul pe care trebuia să-l străbat vara pentru a ajunge la râul nostru drag și pădurea fermecătoare...
Într-o zi obișnuită de vară, mergând cu treburi în oraș, am zărit rochița pe lângă care am trecut de atâtea ori fără a o observa. Rochița-rândunicii, o floare nebăgată în seamă de mine mulți ani de zile. Fericită, m-am aplecat, am rupt o floricică, am privit-o cu drag, am mirosit-o... și deja cu sufletul eram din nou în copilărie, liberă și fericită! A fost o mare descoperire să aflu că această floare este parfumată și că miroase a... câmp!
Acum, deseori în drumurile mele prin oraș îmi culeg câte o floricică de rochița-rândunicii, îi admir gingășia și inspir parfumul ei de Rai. Ce pot fi trăirile minunate din copilărie altceva decât trăiri de Rai? Atunci eram curați sufletește și vedeam totul frumos în jur!
Zilnic fac exerciții de bucurie. Iar bucuria adevărată înseamnă zbor spre cer! De multe ori, nu am nevoie decât de o mică „rochiță” ca să-mi înalț sufletul. Rochița care mă face să zbor la cer... Rochița-rândunicii!
Iulia Enache